?

Log in

No account? Create an account
Foto Vlad Rotaru

December 2016

S M T W T F S
    123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031

Tags

Powered by LiveJournal.com
Vakulovski_lchtnstn

Rasputin ar invita-o pe Moni Stănilă la dans?

După debutul cu trei DVD-uri poetice (Doina Ioanid, Khasis şi V. Leac), editura Ninpress scoate pe piaţă şi două cărţi hîrtioase, de data asta în colaborare cu editura Charmides: „Ieudul fără ieşire”, o carte de referinţă în literatura contemporană şi un debut promiţător - "Postoi paravoz. Confesiunile dogmatistei" de Moni Stănilă. Moni Stănilă este o tînără poetă din Timişoara, nu din Basarabia, cum ai crede după ce auzi titlul cărţii şi mai ales după ce citeşti „confesiunile”. Iată o mişcare ingenioasă din partea unui poet român, care alege altă direcţie decît colegii săi, exact aşa cum s-a întîmplat cu cîţiva scriitori basarabeni. „Viaţa mea e un tren în viteză”, spune Moni Stănilă într-un poem şi poate că de aceea dogmatista roagă trenul să mai reducă din viteză, să se mai oprească. "Postoi paravoz. Confesiunile dogmatistei" e un volum cuprins de o stare de tristeţe ciudată, din aia, rusească, pe care o simţi, dar nu prea înţelegi logic motivele acestei tristeţi dominante. Combinaţia între Rasputin, călugărul pervers şi credinţa tradiţională creează o altă stare tensionată. Rasputin este ca un simbol al cărţii, nu doar un personaj, o mască pe care şi-o asumă subtil Moni Stănilă, apoi şi-o trage pe faţă în ultimul poem, cînd Rasputin iese din dulapul eului liric îmbrăcat în hainele ei, aranjat cu ochii ei. Mi-e interesant ce poezii ţi-ai alege din carte, băi cititorule, mie mi-au plăcut mai mult - la prima lectură - „drumuri. orizont”, „pe vremea troienilor”, „nu am născut pentru nici un bărbat”, „şi nu o să-ţi vină să crezi că” şi „alteori RAS putin”. „Ras” şi „putin” e – clar şi pentru bunica Monei – Rasputin, alte descifrări fiind „o dată” pentru „ras”, care sună ca rusescul „raz”, iar „putin” e intertextual pe faţă cu prim ministrul Rusiei, fireşte, Putin, fostul preşedinte, care se trage din boierii care au fugit cu Cantemir la Moscova, dom’ boier Putină. „Putin” se mai poate forma şi din „puti”, care înseamnă „cale”. Calea în care „cocoşii sînt soldaţii planetei”, „tăcerea pîndeşte cu un ochi întredeschis”, „anii s-au înghiţit ca o matrioşcă”, iar „mîine poate să rămînă mîine în veci”, de aceea „îmi stăpînesc emoţiile cu vin”. Chiar sînt curios ce confesiuni poetice vor urma în poezia Monei Stănilă după această oprire. Noroc.

 

Moni Stănilă - "Postoi paravoz. Confesiunile dogmatistei"

Ed. Charmides/Ninpress, Bistriţa/Bucureşti, 2009
texte din "Paravoz": http://www.tiuk.reea.net/index.php?option=com_content&view=article&id=602

Comments

Page 1 of 2
<<[1] [2] >>
multam inca o data. in primul rand - vorba lui vancu - pentru ca ai citit cartea.

misto disecarile lui ras/putin :)
da' ai găsit repede cronica:)

da, nu obişnuiesc să scriu despre cărţi necitite, asta cam aşa e:D

dacă te-ar invita Rasputin la dans nu ţi-ar fi frică?
tot timpul mi-a fost frica de morti.

iar pana acum cativa ani era mai usor sa fiu invitata la un box decat la dans.
dar ca sa raspund: cred ca as accepta ca sa nu par fricoasa :P
ce ai mai accepta ca să nu pari fricoasă?
sa ma bat cu oricine

raspuns corect? :D
dacă ai fi băiat pe cine dintre scriitori l-ai bate sigur?
am o lista... si ca sa nu crezi ca evit raspunsul:

cred ca, mai intai, pe t. cretzu
desi el a fcut ceva arte martiale. (insa am o banuiala ca as avea ajuoare ad-hoc) - hi hi hi
îţi mai aminteşti cînd ai auzit prima oară cîntecul rusex "Postoi partavoz"?
demult. la un chef de basa. fosti colegi de faculta.
erau mai multe piese, mai ales vysotsky.
pe atunci nu imi placea din rusia decat dostoievski. iar singura aminire despre muzica de acolo, in acea vreme, era zicala unui vecin din tomesti, mare rocker, care ori de cate ori se imbata bine urla: sa cante muzica ruseasca!

si mai ceva.

am imresia ca vrei sa imi justific cumva optiunea pentru titlu. in cazul asta trebuie sa recunosc ca prima data m-am gandit ca vreau un titlu rusesc (ca cu atatea englezisme...) si m-am hotarat destul de greu. initial ma gandeam la ras / putin. da´ am scris in 2008 la chisinau un poem cu postoi parovoz care il viza pe voronin (simbol al arogantei si autosuficientei - sic!) si s. foarta mi-a spus ca merge stai trenule!, si dupa asta mi-am zis: da, dar cu cantec sa fie. si s. foarta mi-a facut traducerea

Re: si mai ceva.

se spune că "paravozu" nu-i chiar cartea ta de debut. cum adică?
asta ti-am explicat-o demult. si spuneai si tu ca asa e cu debuturile.
prima mea carte nu a fost trimisa in nici un concurs si nu a scris debut pe ea. mai mult, criticul cornel ungureanu scria pe coperta 4 ca nu urmaresc estetica poetica ci definirea acelui homo religiosus. adica e vorba de un jurnal de convertire.
nu a fost si nu am considerat-o debutul meu, ci o marturisire de credinta ortodoxa
şi cum ai schimbat rolurile "poeticului" şi "religiosului" din poeziile tale?
religiosul nu a disparut, dar l-am mascat in poetic. florin cragiu, in cronica la postoi..., vorbeste de toate aspectele duhovnicesti ale cartii. de exemplu m-am bucurat ca a inteles exact ce trebuia din afirmatia ca sunt floarea din colt care bea cu dumnezeu la masa.
deci prima carte urmarea clar relatia mea cu dumnezeu. a doua, fara sa o nege (in carte apare doar de doua ori cuv. Dumnezeu), urmareste poezia.

in concluzie: am vrut sa scriu o carte de poezie. si cred ca am reusit :D
asta fara sa aiba de a face cu (ne)religiosul.
şi ce însemnă “sunt floarea din colt care bea cu dumnezeu la masa”?
de fapt, ca sa nu imi tradez propriul poem, fragmentul e "eu sunt floarea din colt care sperie multimile cand bea cu Dumnezeu la masa" si se refera tocmai la ce vorbeam noi mai sus. cu poetic si religios.
adica contrar oricaror asteptari toate zabterile intre sfintenie si pacat sunt asumate si sunt pe fatza, ca sa zic asa. nu imi ascund neputintele, mi le asum odata cu credinta. inca de la Hristos suntem satui de cei cu haine lungi care "beau" pe furis ca sa nu sperie multimile :P
Scriitorii tineri sînt foarte legaţi de cenacluri, cluburi, dar poezia lor nu pare prea orală, mai degrabă cei de dinaintea voastră s-au exprimat mai dezinvolt, mai pe faţă, mai liber. Oare cum se explică asta?
si eu sunt legata de cenaclul pavel dan. a avut un rol important in formarea mea.

acum depinde. cand spui "cei de dinaintea voastră" te referi la cei de acum 5-10 ani sau 50. daca e vorba de acum 5-10, cum banuiesc eu, e vorba pur si simplu de o alta miza.
pe de alta parte eu nu prea ma simt incadrata in acest "voi". ca tematica si ca abordare a poeziei, vreau sa zic.
Da, e vorba de diferenţa între "bătrînii" care au apărut după 89, adică "noi", "voi" fiind ăştia tineri-tineri:D

Şi care e miza voastră?
Pe ce crezi că mizam noi în poezie şi de ce s-a schimbat "miza"?
si la unii si la altii s-a urmarit mai intai (cred) socul. si s-a incercat asta prin vilolenta, prin limbaj, prin rasturnarea valorilor sa spun asa. si aici cel mai mult ati facut voi.
astia la care le spui tu "noi" :P au mizat pe formula autobiografismului - dar la modul minimalist, sau cum spune o. soviany - frica de iad a devenit frica de cancer.
eu de asta am incercat sa scap. am obosit de cancer, sange, creier, s.a.m.d..
Ai fost la tabere de creaţie cum e Săvîrşin, să zicem. La taberele de creaţie chiar se scrie? La bursele (pe care le cîştigă mereu cam aceeaşi oameni) chiar se scrie? Mai crezi în inspiraţie sau literatura a devenit ca un sport – programezi “meciurile” dinainte, în funcţie de bursele cîştigate?
la savarsin nu se scrie in grup. fiecare poet trebuie sa dea la sfarsitul taberei 3 texte scrise acolo. apoi se alege un castigator. deci se scrie. dar iti alegi cand scrii si cand inoti / joci fotbal / bei.
cu bursele nu stiu cum e. mie nu mi-a dat nimeni vreo bursa (in afara de banii de la faculta pentru note bune). desi mi-as dori una. la chisinau de exemplu :D
am cerut cu ana puscasu burse de la icr, dar nu am primit.
cred f mult in inspiratie si talent. dar mai cred ca exista scriitori deveniti scriitori prin munca asidua, insa care nu prea s-au intalnit cu talentul (si sa nu ma intrebi cine ca nu spun!) o foarte buna cultura + inteligenta te poate ajuta sa construiesti poeme. aici inspiratia nu are nici un rol.

exista si programari la anumite experimente. eu am facut asa ceva cu cenaclul pavel dan. cateva proiecte faine cu tupa, iar anul asta la chisinau - unde dumitru crudu, dupa mult timp, a scris un poem. unul foarte bun. a participat si fratele tau, alexandru, au iesit texte faine.
cel mai fain a fost ca ne-a filmat ghenadie popescu si a facut un film super de 40 de minute.
insa astea sunt ateliere si experimente. nu stiu sa am in cartea mea vreun poem scris la programari de genul.
pe de alta parte radu vancu, in monstrul fericit, are doua poeme frumoase scrise la atelierele de la cenaclul pavel dan din timisoara.
concluzie: imi da si mie cineva o bursa?
Experimentele înviorează literatura, o fac mai vie, cîndva exista şi un premiu pentru experiment, pe care l-a cîştigat şi Crudu, şi Pişcu. Dintre tinerii scriitori cine ar merita un premiu pentru experiment?
daca s-ar da pentru experimente interactive i l-as da lui razvan tupa.
daca s-ar da pentru opera... aici e mai greu. as sta pe ganduri.
Pentru tine ce înseamnă experiment poetic? Şi Crudu, şi Pişcu au cîştigat acel premiu – pe bună dreptate – pentru cărţile lor experimentale, nu pentru organizare de evenimente sau performance-uri. Crezi că acţiunile sociale sînt mai importante pentru un poet decît poezia pe care o scrie?
ai dreptate. si eu i l-as da inca o data lui Crudu. si sigur ca poezia e mai importanta, doar ca eu spusesem de performance-uri in contextul in care vorbisem de poezie programata si de proiectele cenaclului.
uite - mie imi place un experiment care, atunci cand citesti cartea, sa te stimuleze creativ spre altceva. asa s-a intamplat cand am citit ecstasy: mi-am dorit imediat sa desenez spatiile goale de la primele 60 de poeme. alea cu titlu si note :)
Ce crezi că contează cu adevărat în literatură? E suficient să fii original(ă), să ai stil, să scrii bine sau trebuie să ţii de o gaşcă, să faci parte dintr-un grup influent?
asta e intrebare cu raspuns :)
sigur ca e important sa scrii bine si restul. treaba cu gastile pot avea un rezultat imediat. adica sa te mentina fals intr-un top sau sa iti creeze niste privilegii, cum ar fi bursele de care vorbeam. insa lucrurile se decanteaza in timp. si nu ramane nimic. eventual vreo dedicatiein cartea unui influent
Cum ai ajuns la stilul din “Paravoz”? Noile tale texte (de după publicarea cărţii) s-au mai schimbat din punct de vedere stilistic?
Page 1 of 2
<<[1] [2] >>