?

Log in

No account? Create an account
Foto Vlad Rotaru

December 2016

S M T W T F S
    123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031

Tags

Powered by LiveJournal.com

În Steaua (3) - despre „Cerul senin” de Ştefan Manasia

A apărut pe site, aici, şi nr. 3 al revistei "Steaua", în care găsiţi şi cronica mea despre „Cerul senin” de  Ştefan Manasia:
Tatuaje
Mihail Vakulovski
„Cerul senin”
Cînd voi fi mare, vreau să am muuulți copii, și pe cel
mai mic vreau să-l cheme Ștefan. De ce, tati? Pentru că
tu o să fii mort, tati. Și-mi place tare mult numele Ștefan

Cel mai recent volum de poezie al lui Ştefan Manasia, „Cerul senin”, este alcătuit din patru părţi: Enter, Aterizare forţată, Taurul mecanic şi Exit. Enter şi Exit conţin existemul Fort Mănăshtur („ceață afară, abur, broboane pe geam: / „adevărul e cerul senin”, / cum zice Nino Stratan”) – am fi tentaţi să spunem că e acelaşi poem, dacă n-ar fi datat diferit, chiar în titlurile text…elor. Primul e din 26 noiembrie 2013, iar ultimul – de pe 26 noiembrie 2015. Între ele se desfăşoară „Cerul senin”, apărut la sfîrşitul anului care tocmai s-a încheiat, 2015, la Editura Charmides.
           În „Cerul senin” poetul Ştefan Manasia îl trece pe eul său liric („Sînt un / musulman / Kenyan / de limbă / Swahili / căruia / îi este / tot mai / SILĂ / de Profet”) prin mai multe stări existenţiale contradictorii, fără să încerce să-l menajeze prea tare („Faun sau grifon din lut / mistuit de holeră – / zac în cort, vă descriu / cum a făcut și Herodot / în cealaltă eră”). Dar nu putem să nu observăm că mereu are grijă să-i dea un fir de iarbă salvator, îi întinde o mînă… cerească: mai întîi fetiţa care-l face să-şi retrăiască propriile stări din copilărie, dar şi să-l fortifice & responsabilizeze, apoi şi apare o mare dragoste, pentru care acest nou eu liric manasian ar face orice, doar ca ea să vină la el, taurul mecanic.
           Chiar din motoul grupajului Aterizare forţată vedem că eul poetic e în (mare) pericol, pentru că în casa lui s-a cuibărit „Eris, / cearta de nezdruncinat în pornirea-i / de-a spulbera un bărbat” (Eschil). El se apără cum poate, uitîndu-se la tot felul de filme, omagiind înaintaşii nemuritori (precum Ion Mureşan, „sexagenar și tînăr”), exersînd textuleţe cu forme fixe (sonete şi haikuuri), dar – mai ales – petrecînd timp (adică îmbătrînind: „Nimic mai ispititor / decît să îmbătrînești”) alături de fiica sa, Estera („Despre mica Estera tatăl ei / tastează poeme”). Deşi într-o stare extremă, la limită, salvarea nu are cum să nu vină, pentru că: „numai gîndul / că mîine, pe orice fel de lumină, vom / ieși amîndoi să construim și să demolăm, să inventăm / întîmplări, face totuși să mai găsesc ușa și cheia și canapeaua, / vidul domestic în care aparatele electrocasnice / înalță muzici spre distrugerea mea. Copiii mici sînt ca / vinul, îmi spun, cînd te văd pregătindumi salată sau / desert în crăticioare minuscule, pe iarba murdară, acolo / unde răutatea și sloiurile nu ajung, unde isteriile bergmaniene / nu mai au forță să reteze arteră după arteră”. Odată cu „Cerul senin”, şi Ştefan Manasia intră în rîndul poeţilor 2000-işti care nu mai scriu neapărat în primul rînd despre ei, ci despre copiii lor, cei mai cunoscuţi colegi de generaţie de pînă acum care i-au făcut celebri pe (sau s-au folosit de) copiii lor fiind Radu Vancu şi Dan Coman.
           Şi-n partea a treia „personaj principal” e Estera, doar că aici apare şi o poveste de iubire misterioasă şi apăsătoare, despre care Ştefan Manasia doar ne lasă să bănuim cîte ceva, pentru că şi-n această carte scriitorul clujean reuşeşte să-şi păstreze stilul la care a ajuns încă dinainte să publice. (Eu mi-l amintesc dinainte de 2000, prima oară l-am auzit citindu-şi poeziile la Festivalul de Poezie Avangardistă de la Sighişoara. Iar înainte de „Cerul senin” a mai editat Amazon și alte poeme, 2003, Cartea micilor invazii, 2008, Motocicleta de lemn, 2011 și Bonobo sau cucerirea spațiului, 2013). Cartea se încheie cu un poem sfîşietor de dragoste, care dă şi titlul părţii a treia, „Taurul mecanic”, în care eul liric o imploră pe ea să vină, chiar dacă şi dacă şi dacă şi dacă („Dacă ești tandră / sau numai o cățea cu pielea catifelată, / pe mine nu mă interesează (…) Vino, dacă ai avortat de curînd și ai nimerit / peste-un ginecolog măcelar și / vino, dacă adolescentele skinny, cu sîni ce nu vor / înflori niciodată îți accelerează / – doar privindu-le din senin – senzația de ulcer, infarct, / variolă, lepră mentală”…). Dar e un poem postmodern, aşa că nu vă aşteptaţi la dulcegării şi romantisme. La poeţi precum Ştefan Manasia mult mai importante sînt stările pe care le conţin şi le transmit existemele lor, iar Manasia ştie incredibil de bine să pună dop poemelor-sticluţe cînd acestea acaparează starea în cea mai vie formă a ei. Ştefan Manasia rămîne şi-n această carte existenţialistă un poet pur-sînge, cu cerul senin deasupra sa.

Ştefan Manasia, „Cerul senin”, Editura Charmides, 2015

Comments