?

Log in

No account? Create an account
Foto Vlad Rotaru

December 2016

S M T W T F S
    123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031

Tags

Powered by LiveJournal.com
Cenaklub Tiuk!

Zece poezii din zece tineri poeţi basarabeni selectaţi de Tiuk! pentru Familia

Texte apărute în nr. 4/2015 în Revista FAMILIA, aici, la pp. 95-103


Dumitru Crudu

dimitrie

eu sunt şobolanul şi eu sunt viermele
eu sunt fluturele care zboară prin aer
noi cu toţii suntem cei care mergem
pe pămînt şi ne tîrîm în coate vocile
noastre nu se aud sunt slabe slabe
dar uneori noi ne vedem eu sunt şobolanul
care îşi scoate capul dintr-o gaură veche ştiu
că sunt urît şi din cauza asta sufăr enorm
iar eu sunt viermele
care mişună prin bălegar
şi eu am complexe dar vine seara şi ea mă ia
în palme şi se joacă cu mine noi cu toţii suntem
singuratici singuratici şi suferim enorm
din cauza asta iar eu sunt fluturele care
zboară pe sus şi eu sunt singur singur şi mă
înspăimînt uneori cînd mă uit în oglindă
dar vine seara şi vine vara şi noi
ieşim pe cîmpie şi ascultăm cîntecele
voastre şi nouă ne plac enorm
eu sunt şobolanul şi eu sunt viermele
şi eu sunt fluturele care zboară prin aer
şi nouă ne plac la nebunie
cîntecele voastre absurde



Iulian Fruntaşu

* * * * * * *

zilele cînd muream de pe un acoperiş pe altul săreau
ghearele mă gîndeam
casele de nisip curg peste mine şi pisica roşcată pe care
o ţin în braţele de lemn
ascultă cum mi se zbate inima ca o ciocănitoare ţicnită
ştie cu certitudine cum se termină poveştile de felul ăsta
ochii ei ca pastilele de relaniu ca
roţile bicicletei pe care fetiţa vecinilor o conduce strigînd:
bicycle, bicycle în ritm cu Freddie – preferatul verişorului care
stă lîngă fereastra deschisă cu o boxă pe pervaz şi priveşte
afară, fumînd
zilele cînd vedeam lucrurile despre care povestesc murind cu o
pisică în braţe
ştiam că fotografia pe care o va face fotograful criminalist
îl va pensiona pe comisar care pînă la sfîrşitul vieţii se va
întreba
ce ţinea pisica roşcată în gură lîngă corpul neînsufleţit



Ştefan Baştovoi

Rusoaica

Ochii ei sînt pestriţi
ca o hartă veche a Rusiei.
De jur împrejur cresc
pădurile şi Siberia verde,
în mijloc aleargă cerbii
şi veveriţele şi toate
animalele cafenii.
Cînd este surprinsă
sau cînd iubeşte
atît de înalţi devin ochii ei
că însuşi Petru cel Mare
poate intra fără să se aplece.
Cînd cade pe gînduri
ies din pădurile reci camioanele
şi descarcă pe zăpada roşiatică deportaţii.
De jur împrejur cresc păduri
şi Siberia rece
în mijloc aleargă cerbii şi toate animalele cafenii
şi veveriţele stau la foc.



Mihail Vakulovski


Paşii taţilor noştri


Tatăl nostru care eşti pe pămînt
Tatăl nostru care-ai fost pe pămînt
Tatăl nostru care eşti în pămînt
Taţii noştri

Taţii noştri s-au născut în altă ţară în alt sistem pe altă lume au trăit
Taţii noştri au avut alte vise au trăit altfel au trăit alte vise
Taţii noştri au visat să ne fie nouă mai bine
Taţii noştri au visat să ne fie nouă bine
Taţii noştri au visat să ne fie bine
Taţii noştri au visat
Taţii noştri

Tatăl nostru a fost născut în marginea asta de lume
a trebuit să trăiască în ţara asta a fost împins închis întins respins
în ţara asta
să înveţe să muncească să slujească să iubească ţara asta
ademenit urmărit jignit căutat ameninţat lovit tăiat ucis
în ţara asta

Tatăl nostru a învăţat cum e să fii tată
ne-a învăţat cum e să fii fiu cum e să fii tată cum e să fim fii cum e să fim tată
cum e să fim cum e să fiu cum să fiu
SÎNT
Tatăl nostru ne-a învăţat învăţat învăţat
Tatăl nostru care-ai fost pe pămînt
Tatăl nostru care eşti
acolo

Taţii noştri Taţii noştri Taţii noştri Taţii noştri





Alexandru Vakulovski


Moartea unui poem


“Eşti sânge din sângele nostru, carne din carnea noastră.
Tot ce facem noi e pentru binele tău.”

“Tot ce se face e numai spre bine.”

           mama creşte
           în uterul bunicii
           eu mor
           în uterul bunicii

de afară casa părea obişnuită Îl vedeam toţi doar pe Tata Ştiau că mai are şi feciori dar nici nu bănuiau câţi De lângă Tata lipsea Mama Prin oraş au început să se audă zvonuri despre ea Nimeni nici nu-şi imagina că Mama pur şi simplu nu există sau nu mai există

şi atunci
am intrat
în casă
Ştiam că Ei
ştiu că trebuie
să vin eu
Câinele era legat
a muşcat laţul şi a sărit
să mă întâmpine

Mama voastră
a murit
pentru voi
veţi muri
pentru mine
rugaţi-vă
să nu mor
şi veţi fi şi voi vii

Am trântit genţile jos În casă era linişte Am bătut la uşă şi a ieşit mama Ca de obicei a fost foarte sensibilă spunându-mi cât de mult am slăbit că sunt un băiat bun deştept însă fără noroc Atunci a ieşit tata

noi nu doream să murim Tata ne aducea de toate şi ţigări şi femei Ţigările se terminau Femeile se duceau şi atunci noi doream să moară Tata Tata apărea cu un cuţit în mână şi noi ne rugam să nu ne omoare

           atunci a ieşit tata
           mi-a strâns mâna
           s-a aşezat
           arătându-mi că
           distanţa dintre
           un tată şi un fiu
nu va dispărea niciodată

Eram mulţi şi nu ne ştiam numele De aceea singurătatea era pentru noi aceeaşi Nimeni nu se sinchisea să gândească în glas Mâncam aceeaşi mâncare posedam aceleaşi femei fumam aceleaşi ţigări Gândurile noastre erau la Tatăl nostru Uneori credeam că moartea este Mama Mama a murit şi noi nu înţelegeam de ce Tata e viu Dacă Mama e moartea cum va muri Tata? Viaţa noastră nu va avea nici un rost dacă nu-l vom vedea pe Tata mort

           mi-am adus un câine mic
           pe care tata nu-l
va putea lega
niciodată
tata m-a trimis să dorm
mâine am să te trezesc dimineaţă

azi tata mi-a zis
hai să scriem fiecare
despre acest trandafir
după aceasta să ne arătăm poemele
Nu vreau i-am zis
mai bine am să scriu
despre tine

dimineaţa tata este treaz dimineaţa tata îmi cere poemele Le citeşte îmi zice bravo Mă întreabă ce cărţi am mai adus discutăm despre literatură Seara tata îmi povesteşte istoria familiei de la origini până în prezent Îmi spune că seamăn cu maică-mea că poemele mele sunt foarte proaste că nu am tărie de caracter şi că voi rămâne aşa toată viaţa dacă Nu voi scoate rândurile alea care nu-i plac lui

tata se prefăcea că doarme numai să vadă ce fac eu mama întreabă vecinele ce mai fac eu

           tata a zis hai
           trezeşte-te
           m-a strigat
însă nimeni nu i-a răspuns
atunci a intrat tata
în casă

mama a intrat şi ea în casă A spălat podeaua de sânge l-a certat pe tata că face murdărie Ia hârleţul şi Sapă o groapă Este fiul nostru Noi îl iubim şi trebuie să-l îngropăm ca pe un fiu

Noi îl iubeam pe Tata el ne iubea pe noi Tata era singur şi noi eram singuri Tata ne omora şi noi îl omoram pe tata

                       NOTE
1. Când vezi o pasăre ce zboară printre nori vrei ca pasărea aceasta să fie a ta. O omori ca să fie a ta.       
2. Poemul avea tot. Avea mâini, avea picioare, uter şi penis, avea mamă şi tată. Tata o omora pe mama îl omora pe tata. Mama şi tata îl omorau pe fiu. Dacă nu aţi simţit niciodată MOARTEA UNUI POEM, atunci nu aţi simţit niciodată nimic




Diana Iepure

ca pe pieptul lui tata


mama face feţe de pernă
din cămăşile vechi ale tatei
scoate gulerul mânecile lasă doar
nasturii la mijloc
sidefaţi
toată copilăria am dormit pe pernă
ca pe pieptul lui tata



Ion Buzu

Un antreprenor bun


Cîinele mergea pe stradă și eu mă holbam la el,
am citit că un antreprenor bun doarme 6 ore pe zi,
se trezește cu entuziasm
și obosește rar.
Un antreprenor bun ia decizii fără ezitări,
are privirea cuiva care știe cum se face.
Cîinele părea destul de hotărît,
în manual scria că din moment ce un antreprenor,
într-o dimineață, nu vrea să se trezească
sau ezită,
afacerea îi e sortită falimentului.
Mersul cîinelui dădea dovadă de lipsa oricărei ezitări,
am decis să-l urmez.
A întors capul spre mine, apoi
a țîșnit în fața unei mașini care l-a făcut zob.



Anatol Grosu

(la grădiniţă ni se citeau poveşti despre lenin regulat)


la grădiniţă ni se citeau poveşti despre lenin regulat
el era cel mai curajos cel mai brav cel mai revoluţionar
cel mai cel mai cel mai
era un adevărat taur în mantia lui roşie ca la superman
el dormea în mausoleu obosit de războiul împotriva duşmanilor albi
era înfăşat ca un copilaş în mantia lui roşie
coconul din care nu voia să iasă

să joci dame de aceeaşi culoare cu nenica
pierdem amândoi câştigăm amândoi

ni se citeau şi poveşti de creangă amintirile punguţa
harap alb turbinca
atunci am hotărât să devin scriitor

cuvintele sunt îngeri



Hose Pablo

de ce nu vine faima mea


a fost unica întrebare pe care mi-am pus-o
încă de la 16 ani când umblam cu căştile
înfipte adânc în urechi aşteptând faima lăfăindu-mă în somn până la amiază chiulind de la orele de matematică şi fizică

pui pateu de peşte riga peste o bucată de pâine pui maioneză cea mai ieftină pui castraveţi tăiaţi rotisoare mănânci binişor dar ieftin & bei rachiu şi te tot întrebi unde este faima mea de ce nu vine m-o fi confundat cu altcineva şi durează până mă găseşte?

toţi aplaudă când public cărţi unde este faima mea mă întreb lucrez în magazine câte 14 ore pe zi dar încă nu văd să intre cumpărătorii să facă poze cu mine să ceară autografe să mă întrebe ce caut în gaura asta? tatăl meu îmi sugerează să trec la chirie să stau singur ca îs suficient de matur dar eu îi reproşez: bine tată, dar unde este faima mea?

dragostea a venit iarna a venit şi ea cu tot cu frigurile ei iar faima parcă mă caută de bani prin buzunare şi decepţionată pleacă de la mine pentru că n-am bursă de scriitor n-am plecat să ţin lecturi în america câştig doar 3000 de lei faima mea nu vrea să vină la mine ba mai mult de atât îşi deschide şliţul îşi scoate scula şi se pişă pe munca mea. care muncă? faima pe care trebuie s-o am eu o are acum altcineva o alimentează cu droguri faima pe care aş fi avut-o eu are acum un alt stăpân are acum pupilele dilatate buzunarul doldora de bani cămaşă scumpă venele toate înţepate



Virgil Botnaru

return to innocence


un august
de combinat siderurgic

singur la casa cu pomii tunși
până la piele
te bucuri că poți lăsa
de pe tine toate hainele

pâinea e numai a ta
și vinul
pentru orice desfătare
de taină

liniște ca nicăieri

doar telefonul-
animal flămând
te trezește

noaptea

îți vine să umpli frigiderul
cu propria carne

Comments