Floricele pentru bunica
"Floricele pentru bunica" este unul din primele mele existeme (îl cunosc mulţi din prietenii din perioada chişinăuiană). L-am găsit, cules la o maşină de scris, cînd am fost ultima dată acasă şi m-am mirat că nu-l mai am nicăieri şi n-a intrat în nici o carte de pînă acum (s-ar fi potrivit la fix în "Riduri"). Deşi mi-am promis atunci, în august, să-l revăd, nu m-am atins de el pînă azi, cînd bunica ar fi împlinit 92 de ani (n. 15.12.1924). N-am făcut nimic altceva decît să tai la greu, a rămas maximum a 5-a parte. Nu cred că-i ultima variantă, dar... iată-l:
cînd a murit bunica
era joi
şi-o iubeam ca şi acum
aveam educaţie fizică
şi susţineam proba de rezistenţă
şase kilometri
pe atunci distanţa mea preferată
deşi eram 20 de băieţi în clasa a VII-a „B”
majoritatea foarte buni sportivi
i-am lăsat în spate mai mult de un kilometru
parcă cineva mă mîna din urmă
ca să ajung primul la linia de finiş
unde secretara şcolii mi-a spus pe un tot grav
să mă duc repede acasă
„a murit bunică-ta”
nu! nu are cum să moară bunica
cînd am intrat în casa bunicilor
era prea multă lume
nu ţin minte să fi întîlnit pe cineva
bunica era în dormitorul
unde am crescut primii mei ani
sicriul era între cele două ferestre
bunicii îi plăcea lumina foarte tare
poveştile ei ciudate şi dure erau fermecătoare
m-am dus la bunica
am aruncat rublele de pe ea
şi am apucat-o de mînă
cînd o duceau spre cimitir
şi ne-am oprit la şcoală
a sunat clopoţelul
atunci bunica a deschis o pleoapă
şi a zîmbit cu colţul gurii
directorul a vorbit mult despre bunica
pînă ieri se urau
acum povesteşte însufleţit
cît de bună era Maria Andreevna ca om şi învăţătoare
fotograful imortaliza totul
n-am intrat în nici un cadru
cînd tata mama mătuşa unchiul şi celelalte neamuri
îşi luau rămas bun de la bunica
azvîrlind cîte-un pumn de pămînt în groapa
unde bunica mea se ascundea de mine
unul dintre ei mi-a şoptit
să arunc şi eu o mînă de ţărînă
„aşa-i obiceiul”
mama mi-a spus mai tîrziu
că atunci mi-am smuls toate „legăturile” de la braţ
(„aşa-i obiceiul” – înmormîntare cu legături)
şi le-am aruncat furios în mormînt
după moartea bunicii
bunicul are grijă de florile sădite de bunica şi de păsările rămase de la ea
„am 18 găini şi jumătate” zice el
bunicii îi plăceau mult găinuşele de munte
toate găinuşele ei pitice şi strălucitoare erau Aluţa
cocoşeii – Petruşca
mîţele – Muraşca
motanii – Feghiuşca
bunicul a transformat dormitorul în sufragerie
şi a înşirat peste tot fotografii cu bunica
bunica tînără bunica elevă bunica şcolăriţă
bunica mireasă bunica la vîrsta femeii lui Balzac
ultima fotografie cu bunica
alte fotografii cu ea
toate aceste bunici ale mele privesc
cum la Paştele Blajinilor ne întîlnim acolo cu toţii
şi ne certăm
avem şi noi acasă
– şi mătuşa şi unchiul –
cîte o Muraşca şi un Fedea un Petea şi o Ala
Floricele pentru bunica
(1)
(1)
cînd a murit bunica
era joi
şi-o iubeam ca şi acum
aveam educaţie fizică
şi susţineam proba de rezistenţă
şase kilometri
pe atunci distanţa mea preferată
deşi eram 20 de băieţi în clasa a VII-a „B”
majoritatea foarte buni sportivi
i-am lăsat în spate mai mult de un kilometru
parcă cineva mă mîna din urmă
ca să ajung primul la linia de finiş
unde secretara şcolii mi-a spus pe un tot grav
să mă duc repede acasă
„a murit bunică-ta”
nu! nu are cum să moară bunica
(2)
cînd am intrat în casa bunicilor
era prea multă lume
nu ţin minte să fi întîlnit pe cineva
bunica era în dormitorul
unde am crescut primii mei ani
sicriul era între cele două ferestre
bunicii îi plăcea lumina foarte tare
poveştile ei ciudate şi dure erau fermecătoare
m-am dus la bunica
am aruncat rublele de pe ea
şi am apucat-o de mînă
(3)
cînd o duceau spre cimitir
şi ne-am oprit la şcoală
a sunat clopoţelul
atunci bunica a deschis o pleoapă
şi a zîmbit cu colţul gurii
directorul a vorbit mult despre bunica
pînă ieri se urau
acum povesteşte însufleţit
cît de bună era Maria Andreevna ca om şi învăţătoare
fotograful imortaliza totul
n-am intrat în nici un cadru
(4)
cînd tata mama mătuşa unchiul şi celelalte neamuri
îşi luau rămas bun de la bunica
azvîrlind cîte-un pumn de pămînt în groapa
unde bunica mea se ascundea de mine
unul dintre ei mi-a şoptit
să arunc şi eu o mînă de ţărînă
„aşa-i obiceiul”
mama mi-a spus mai tîrziu
că atunci mi-am smuls toate „legăturile” de la braţ
(„aşa-i obiceiul” – înmormîntare cu legături)
şi le-am aruncat furios în mormînt
(5)
după moartea bunicii
bunicul are grijă de florile sădite de bunica şi de păsările rămase de la ea
„am 18 găini şi jumătate” zice el
bunicii îi plăceau mult găinuşele de munte
toate găinuşele ei pitice şi strălucitoare erau Aluţa
cocoşeii – Petruşca
mîţele – Muraşca
motanii – Feghiuşca
bunicul a transformat dormitorul în sufragerie
şi a înşirat peste tot fotografii cu bunica
bunica tînără bunica elevă bunica şcolăriţă
bunica mireasă bunica la vîrsta femeii lui Balzac
ultima fotografie cu bunica
alte fotografii cu ea
toate aceste bunici ale mele privesc
cum la Paştele Blajinilor ne întîlnim acolo cu toţii
şi ne certăm
avem şi noi acasă
– şi mătuşa şi unchiul –
cîte o Muraşca şi un Fedea un Petea şi o Ala
Ultimul CenaKLUb Tiuk din 2016: sîmbătă, 10 dec., ora 16:00, Lbr. Humanitas Bv
CenaKLUb Tiuk (nr. 75)
vă invită la o întîlnire cu scriitorul Andrei Crăciun,
care vine sub Tîmpa cu o carte de eseuri, una de poezie și una de proză:
„Baricadele”, „Poezii pentru acea necunoscută” și „Pălăria albastră”.
Moderator: Mihail Vakulovski.
Lectură, dialog, autografe, concursul editurii.
Librăria Humanitas Brașov,
sîmbătă, 10 decembrie 2016, ora 16:00.
Intrare liberă, în limita locurilor disponibile
Pagina evenimentului pe fb
Despre Andrei Crăciun, în cel mai nou nr. Zile şi Nopţi, aici
vă invită la o întîlnire cu scriitorul Andrei Crăciun,
care vine sub Tîmpa cu o carte de eseuri, una de poezie și una de proză:
„Baricadele”, „Poezii pentru acea necunoscută” și „Pălăria albastră”.
Moderator: Mihail Vakulovski.
Lectură, dialog, autografe, concursul editurii.
Librăria Humanitas Brașov,
sîmbătă, 10 decembrie 2016, ora 16:00.
Intrare liberă, în limita locurilor disponibile
Pagina evenimentului pe fb
Despre Andrei Crăciun, în cel mai nou nr. Zile şi Nopţi, aici
Maratonul de lectură
Abia am făcut CenaKLUb Tiuk nr. 74 (27 noiembrie),
dar urmează imediat CenaKLUb Tiuk nr. 75, vineri, pe 2 decembrie, ora 18:00, cu Radu Andriescu, la Librăria Humanitas Bv,
apoi trei lansări de carte în aceeaşi zi, sîmbătă, 3 decembrie, la Bookfest Braşov:
ora 12: Lucian Boia, „Un joc fără reguli. Despre imprevizibilitatea istoriei”, Humanitas, 2016;
ora 14: Eveniment Bob Dylan, alături de Denisa Comănescu şi Marius Chivu;
ora 17:30: Sabina Fati, „Ocolul Mării Negre în 90 de zile. Şapte ţări, opt graniţe şi o lovitură de stat în prime-time”, Humanitas, 2016.
După care răsuflăm liniştiţi şi aşteptăm CenaKLUb Tiuk nr. 76, cu Andrei Crăciun, care va fi tocmai pe 10 decembrie, ora 16:00, tot la Librăria Humanitas Bv. După care sper să-mi iau o pauză de la CenaKLUb Tiuk (pînă la anu’) şi să finisez noul nr. al revistei Tiuk:)
dar urmează imediat CenaKLUb Tiuk nr. 75, vineri, pe 2 decembrie, ora 18:00, cu Radu Andriescu, la Librăria Humanitas Bv,
apoi trei lansări de carte în aceeaşi zi, sîmbătă, 3 decembrie, la Bookfest Braşov:
ora 12: Lucian Boia, „Un joc fără reguli. Despre imprevizibilitatea istoriei”, Humanitas, 2016;
ora 14: Eveniment Bob Dylan, alături de Denisa Comănescu şi Marius Chivu;
ora 17:30: Sabina Fati, „Ocolul Mării Negre în 90 de zile. Şapte ţări, opt graniţe şi o lovitură de stat în prime-time”, Humanitas, 2016.
După care răsuflăm liniştiţi şi aşteptăm CenaKLUb Tiuk nr. 76, cu Andrei Crăciun, care va fi tocmai pe 10 decembrie, ora 16:00, tot la Librăria Humanitas Bv. După care sper să-mi iau o pauză de la CenaKLUb Tiuk (pînă la anu’) şi să finisez noul nr. al revistei Tiuk:)
Din jurnalul lui tata:
"24 ianuarie 2003
Omătul ne-a astupat drumul pe care călcam cînd ne duceam la şcoală şi ne găsisem altul. La ora 07:40 treceam pe lîngă Sioma Dobă şi vedem acelaşi lucru: Grişa Fîrladanu aşteaptă ca Nina să-i aducă şipul cu rachiu. Şi aşa în fiecare zi. Tolea mi-a spus că deseori la această oră el vine să-şi ia a doua porţie. Hm. Din ăştia, de-alde Grişa, sunt cei care votează la noi. Ei se pricep la oameni, la partide, ei ne înjgheabă parlamentul, ei hotărăsc ce limbă să vorbim şi cum s-o numim, ei. Ei numai în turmă fac ceva de/cu folos. Libertatea îi omoară. Nu citesc nimic, nu pot face nişte comparaţii simple, pot rezista la vreun film (la televizor) numai dacă au pe masă „inspiraţia” adusă de la Nina.
Iar cei tineri şi puternici au luat drumul străinătăţii. Pleacă în Rusia, Ucraina, România, Italia, Portugalia, Israel, Germania, Spania…
Şi în luna mai vom fi nevoiţi să votăm iarăşi. Să ne alegem conducerea locală. Sperie-l pe Grişa că X va închide „tocica” de la Nina, dacă-l alegem, şi el e în stare să-l aleagă şi pe Scarlaoţchi, numai să nu-i închidă „tocica”. "...
Noile texte din Zile şi Nopţi Bv
editorialul, despre oraşul de sub Tîmpa, unde locuiesc din 2000, aici,
recomandarea de carte - aici
și despre cum fu la concertul White Walls.
Lectură plăcută!
recomandarea de carte - aici
și despre cum fu la concertul White Walls.
Lectură plăcută!
săptămînă cu două CenaKLUb-uri Tiuk (20 & 21 oct., LHBv)
Pe 20 oct., ora 16:30,
vă aşteptăm la Librăria Humanitas Braşov,
unde vom vorbi cu scriitorul Radu Vancu despre antologia sa de poezie, apărută în condiţii grafice excelente la editura Cartier.
Vor mai fi prezenţi şi scriitorul & directorul editurii Cartier Gheorghe Erizanu, şi scriitorii & profesorii Romulus Bucur şi Adrian Lăcătuş.
(după lansarea asta vor fi lansate, de la ora 18:00, la Centrul Multicultural al Universității, şi antologiile lui Muşina & Bodiu -
evenimentele n-o să se suprapună, fireşte, de la librărie ne mutăm, după lansarea lui Vancu, la universitate).
Linkul evenimentului pe fb, aici
Pe 21 oct., ora 18, ne vedem cu scriitorul braşovean Flavius Ardelean/A.R. DeleaNU, care acum locuieşte în Marea Britanie. Lansăm cele mai noi cărţi ale sale, "Miasma" şi „Noumenoir”, apărută, la Herg Benet, special pentru această întîlnire cu publicul braşovean. Va fi prezentă şi artista Ecaterina Boricean, care a ilustrat romanele lui Flavius, autoarea copertelor celor mai noi cărţi ale sale (s-ar putea să ne aducă şi cîteva lucrări de-ale ei).
Pagina evenimentului pe facebook
Moderator, ca de obicei, io. Vă aşteptăm cu drag (intrarea e liberă & tiuk-uită).
vă aşteptăm la Librăria Humanitas Braşov,
unde vom vorbi cu scriitorul Radu Vancu despre antologia sa de poezie, apărută în condiţii grafice excelente la editura Cartier.
Vor mai fi prezenţi şi scriitorul & directorul editurii Cartier Gheorghe Erizanu, şi scriitorii & profesorii Romulus Bucur şi Adrian Lăcătuş.
(după lansarea asta vor fi lansate, de la ora 18:00, la Centrul Multicultural al Universității, şi antologiile lui Muşina & Bodiu -
evenimentele n-o să se suprapună, fireşte, de la librărie ne mutăm, după lansarea lui Vancu, la universitate).
Linkul evenimentului pe fb, aici
Pe 21 oct., ora 18, ne vedem cu scriitorul braşovean Flavius Ardelean/A.R. DeleaNU, care acum locuieşte în Marea Britanie. Lansăm cele mai noi cărţi ale sale, "Miasma" şi „Noumenoir”, apărută, la Herg Benet, special pentru această întîlnire cu publicul braşovean. Va fi prezentă şi artista Ecaterina Boricean, care a ilustrat romanele lui Flavius, autoarea copertelor celor mai noi cărţi ale sale (s-ar putea să ne aducă şi cîteva lucrări de-ale ei).
Pagina evenimentului pe facebook
Moderator, ca de obicei, io. Vă aşteptăm cu drag (intrarea e liberă & tiuk-uită).
Scriitori la poliţie
În Filme-Cărţi, fragment din textul meu care a intrat în antologia "Scriitori la poliţie" (Polirom), adunată de Robert Şerban (mulţumesc!): apasă aici
Zile şi Nopţi Bv
Am reînceput colaborarea cu Zile şi Nopţi Braşov, unde am două rubrici - editorial şi o recomandare de carte, pe care o găsiţi la Librăria Humanitas Bv.
Textele din acest nr. (30 sept.-13 oct. 2016):
recomandarea LHBv
Lectură utilă!
Textele din acest nr. (30 sept.-13 oct. 2016):
recomandarea LHBv
Lectură utilă!
Tata
Azi, pe 3 octombrie 2016, tata ar fi împlinit… nişte ani (3 oct. 1949 –19 mai 2006). Tot ce am scris are legătură şi cu el, chiar şi primul existem din cartea de debut, „Nemuritor în păpuşoi”, e cu el:
* * *
Citesc poezii de-ale mele
tatălui meu.
Mai citeşte, îmi zice.
Citesc. Mă mai suportă.
Citesc. Se revoltă.
Citesc şi îi spun
că voi scrie o carte
care va face furori.
„Va face o explozie
a băşicii de spumă”,
mă încurajează tătelu.
Îi mai citesc o poezie.
Citesc şi rîd.
„Să te tratezi”,
mă sfătuieşte tata
şi eu mă retrag
într-o cameră goală,
iau pana tatălui meu
şi-o înmoi
în cerneală
neagră şi murdară.
Mă tratez.
Am scris mult despre el, inclusiv o carte doar despre el, „Totul, aproape totul despre tati”, pe care am s-o public doar după ce o să fiu cît de cît liniştit de… moartea lui… Deocamdată, ce pot să vă arăt e asta:
Paşii taţilor noştri
Tatăl nostru care eşti pe pămînt
Tatăl nostru care-ai fost pe pămînt
Tatăl nostru care eşti în pămînt
Taţii noştri
Taţii noştri s-au născut în altă ţară în alt sistem pe altă lume au trăit
Taţii noştri au avut alte vise au trăit altfel au trăit alte vise
Taţii noştri au visat să ne fie nouă mai bine
Taţii noştri au visat să ne fie nouă bine
Taţii noştri au visat să ne fie bine
Taţii noştri au visat
Taţii noştri
Tatăl nostru a fost născut în marginea asta de lume
a trebuit să trăiască în ţara asta a fost împins închis întins respins
în ţara asta
să înveţe să muncească să slujească să iubească ţara asta
ademenit urmărit jignit căutat ameninţat lovit tăiat ucis
în ţara asta
Tatăl nostru a învăţat cum e să fii tată
ne-a învăţat cum e să fii fiu cum e să fii tată cum e să fim fii cum e să fim tată
cum e să fim cum e să fiu cum să fiu
SÎNT
Tatăl nostru ne-a învăţat învăţat învăţat
Tatăl nostru care-ai fost pe pămînt
Tatăl nostru care eşti
acolo
Taţii noştri Taţii noştri Taţii noştri Taţii noştri
Aş fi vrut să vă arăt multe fotografii cu tata (care e un bărbat foarte frumos şi foarte fain, filolog, profesor, sportiv, pictor), dar nu mă mai lasă livejournal (am să renunţ în curînd la el). Amintesc doar că e autorul cărţii „În gura foametei (interviuri cu supravieţuitorii foametei)”, care a ajuns la a III-a ediţie, după care s-a făcut piesa de mare succes de la Teatrul Naţional Mihail Eminescu din Chişinău, „Copiii foametei” (regizor: Lia Ţîcu). A scris şi proză, şi poezie, şi jurnal, le tot culegem, o carte de proză umoristică am publicat la Biblioteca Tiuk, "Tancuri pentru 9 mai" (unica pe care a văzut-o, dar a văzut şi coperta la "În gura foametei", el a ales imaginea), revistă unde a avut o rubrică permanentă chiar din primul nr.
Alexei Vakulovski, scriitor, tatăl lui Mihail & Alexandru Vakulovski.
* * *
Citesc poezii de-ale mele
tatălui meu.
Mai citeşte, îmi zice.
Citesc. Mă mai suportă.
Citesc. Se revoltă.
Citesc şi îi spun
că voi scrie o carte
care va face furori.
„Va face o explozie
a băşicii de spumă”,
mă încurajează tătelu.
Îi mai citesc o poezie.
Citesc şi rîd.
„Să te tratezi”,
mă sfătuieşte tata
şi eu mă retrag
într-o cameră goală,
iau pana tatălui meu
şi-o înmoi
în cerneală
neagră şi murdară.
Mă tratez.
Am scris mult despre el, inclusiv o carte doar despre el, „Totul, aproape totul despre tati”, pe care am s-o public doar după ce o să fiu cît de cît liniştit de… moartea lui… Deocamdată, ce pot să vă arăt e asta:
Paşii taţilor noştri
Tatăl nostru care eşti pe pămînt
Tatăl nostru care-ai fost pe pămînt
Tatăl nostru care eşti în pămînt
Taţii noştri
Taţii noştri s-au născut în altă ţară în alt sistem pe altă lume au trăit
Taţii noştri au avut alte vise au trăit altfel au trăit alte vise
Taţii noştri au visat să ne fie nouă mai bine
Taţii noştri au visat să ne fie nouă bine
Taţii noştri au visat să ne fie bine
Taţii noştri au visat
Taţii noştri
Tatăl nostru a fost născut în marginea asta de lume
a trebuit să trăiască în ţara asta a fost împins închis întins respins
în ţara asta
să înveţe să muncească să slujească să iubească ţara asta
ademenit urmărit jignit căutat ameninţat lovit tăiat ucis
în ţara asta
Tatăl nostru a învăţat cum e să fii tată
ne-a învăţat cum e să fii fiu cum e să fii tată cum e să fim fii cum e să fim tată
cum e să fim cum e să fiu cum să fiu
SÎNT
Tatăl nostru ne-a învăţat învăţat învăţat
Tatăl nostru care-ai fost pe pămînt
Tatăl nostru care eşti
acolo
Taţii noştri Taţii noştri Taţii noştri Taţii noştri
Aş fi vrut să vă arăt multe fotografii cu tata (care e un bărbat foarte frumos şi foarte fain, filolog, profesor, sportiv, pictor), dar nu mă mai lasă livejournal (am să renunţ în curînd la el). Amintesc doar că e autorul cărţii „În gura foametei (interviuri cu supravieţuitorii foametei)”, care a ajuns la a III-a ediţie, după care s-a făcut piesa de mare succes de la Teatrul Naţional Mihail Eminescu din Chişinău, „Copiii foametei” (regizor: Lia Ţîcu). A scris şi proză, şi poezie, şi jurnal, le tot culegem, o carte de proză umoristică am publicat la Biblioteca Tiuk, "Tancuri pentru 9 mai" (unica pe care a văzut-o, dar a văzut şi coperta la "În gura foametei", el a ales imaginea), revistă unde a avut o rubrică permanentă chiar din primul nr.
Alexei Vakulovski, scriitor, tatăl lui Mihail & Alexandru Vakulovski.
