nu prea JURnalul mEU, Mihail VAKULOVSKI

Am abonament la transportul în comun pe toate liniile, lună de lună, dar dacă vreau să nu întîrzii la serviciu trebuie să ies din casă cu jumătate de oră înainte de ora la care ar fi normal, conform orarului de pe stîlpii din staţii. Chiar şi acum, întorcîndu-mă de la serviciu, autobuzul care merge în cartierul meu a sărit peste o rută, aşa, pur şi simplu. Ajung acasă, pornesc computerul, dar văd că... nu mai am acces la internet. Am plătit ieri factura, îi sun, cică pentru că am întîrziat cu plata mi-au tăiat internetul pentru 48 de ore, nu-mi vine să cred - nu poţi să foloseşti ceva deja achitat. Serviciile Romtelecom erau de-a dreptul batjocoritoare şi cînd a apărut în oraş altă firmă am trecut imediat la ei, mai mult de ciudă faţă de Romtelecom, aşa cum uneori pleci de la un loc de muncă doar pentru că ţi-e scîrbă să mai stai unde eşti, nu neapărat pentru că ai fi găsit ceva mai bun. Deşi promitea multe, exact ca-n politică, RDS-ul era foarte naşpa, la început, aproape mereu nu aveai semnal, iar dacă trebuia să dai - urgent - un telefon, n-aveai nici o şansă, totdeauna îmi cumpăram şi o cartelă în acea perioadă, pentru aceste situaţii devenite aproape permanente, iar netu' pica mereu (asta cînd mergea telefonul, că doar era conectare din aia cu scîrţîitul ăla ca un scrîşnit de dinţi ce ţi se imprimă pe creier pentru tot restul vieţii). OK, erau la început şi încercam să-i înţeleg, mai ales că ăştia parcă nu erau aşa aroganţi şi snobi ca ăia care lucrau la stat. Plăteam mereu cu cîteva luni înainte, iar cînd o dată am uitat să plătim ne-au tăiat imediat cablul, fără nici o avertizare (cablu pe care - apropo - noi, abonaţii, îl plătim, deci e AL NOSTRU!). Chiar dacă sîntem aduşi în situaţia penibilă să muncim toată viaţa pentru ca să ne plătim întreţinerea, plătim aiurea, pentru că după ce iau banii băieţii uită pentru ce au strîns dijma. Plătim pentru drumuri, dar gropile-s tot mai mari (cum a zis şi Băsescu cînd era primar de Bucureşti - că el face ca gropile să fie de două ori mai puţine - "fac din două una, unindu-le"), plătim pentru apă (dac-o bei – rişti!), pentru căldură (care nu ajunge la etajele superioare), pentru telefon, televizor, trebuie să asigurăm – obligatoriu! - te miri ce, degrabă o să plătim şi pentru aer. Dacă-i bun.

Acum, cînd scriu, televizorul e pornit pe-un program pe care-s ştirile, îl las deschis aici mai ales pentru sport, doar că... exact cînd trebuie să intre ştirile din sport peste programul naţional pică o emisiune penibilă de la o televiziune locală. Incredibil - îmi vine să spun - dar îmi amintesc că au intrat cu emisiunile lor minunate şi peste meciuri din Liga Campionilor Europeni - şi nu o dată! Ăştia chiar nu-s conştienţi că-s înjuraţi chiar în timp ce-şi fac introducerile analfabete, în ton cu restul emisiunii, de altfel. Bip bip, băi, bip-bip bip bip-bip bip bip, fă, bip!

(P.S.: Ştiţi ce s-a întîmplat imediat după ce am terminat textul? S-a stins lumina! Noroc că-s păţit (din perioada bucureşteană!) şi salvez – automat – din minut în minut. S-a aprins abia la 24, dar la 24 fix!)