nu prea JURnalul mEU, Mihail VAKULOVSKI

blogurile de pe care nu te poţi întoarce înapoi cu „Back” (ca să intri şi pe altele); intru acolo de pe Link-uri Tiuk! sau de aici, de pe „nu prea JURnalul mEU, M. VAKULOVSKI”, iar cînd să mă întorc – iaca pula, nu se poate. mă enervează şi blogurile alea în care scriitorii îşi sînt suficienţi sieşi, există doar ei şi nici măcar atît. deschizi un astfel de blog şi găseşti doar „creaţie proprie”: poezii de-ale lui, ceva proză (tot de-a lui, normal), poate un interviu (de-al lui), cîteva poze (de-ale lui) şi cam atît. nu există altceva, nici jurnal, nici „păreri”, nici propuneri, nici link-uri, nimic, de texte de atitudine şi luări de poziţie nici nu mai amintesc, oamenii ăştia sînt fericiţi, nu mai au nici o problemă. din păcate, cele mai bune exemple sînt doi scriitori care-mi sînt dragi, doi prieteni, pe care-i am la link-uri, aşa că nu mai spun chiar tot (urmează să bag o poezie şi gata – ce-o să mă mai enerveze ăla din oglindă)