nu prea JURnalul mEU, Mihail VAKULOVSKI

Din jurnalul lui tata, ultimele trei zile de naştere:

3 octombrie 2003

Clasa mea, a X-a, m-a felicitat de ziua mea. Eu, Alexei Vakulovski.

            Am vorbit la telefon cu Mihai, Sandu şi Carmina. M-au sunat din Braşov. Felicitări. Mi-au promis că ciocnesc un pahar de vin în cinstea mea. Şi eu am zis "sughiţ bun celor din Braşov".

            Îmi pare... cam repede se învîrte roata vremii. 52 de toamne. Nici pixul nu vrea să scrie atîţia ani.

3 octombrie 2004

Ne-au vizitat nănaşa, finii Dumitru şi Tamara, cumătrul Vasile şi cum. Lida, Valeriu şi Galea, bineînţeles.

A fost/domnit pace/ea. A plouat.

Mi-a transmis şi Svetlana salutări prin telefon. Da, am aparat de telefonat, aşa că abia rezist să fim incluşi în reţeaua telefonică şi să strig:

- Alo! Mihai şi Sandu!

***

Des te vizitează idei mai sus de-acoperiş?

3 octombrie 2005

Mihai şi Sandu m-au felicitat de ziua mea. unul din Braşov, altul din Cluj. Da, Sandu s-a mutat la Cluj, fiindcă nu-i place Bucurteştiul. Mai exact, s-a certat cu nişte producătoare (ţîfnoase, clar) de la televiziune. La Cluj va lucra tot la televiziune, Are de gînd să treacă pe acasă. Să-i ajute Dumnezeu.

            Mihai tot şchioapătă. L-am chemat acasă. În Carahasani este o femeie care, se zice, face minuni. El nu crede în "vraciuitoare". A terminat de scris un roman. A găsit o americancă care ar putea sponsoriza cartea mea.

Dacă toate visurile ar deveni realitate, atunci realitatea ar fi un vis.

***

            Azi am trecut într-al nouălea cerc al vieţii mele. Să fie şi al nouălea val?