?

Log in

No account? Create an account
Foto Vlad Rotaru

December 2016

S M T W T F S
    123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031

Tags

Powered by LiveJournal.com
VAKULOVSKI

Marin Mincu

Sîmbătă, pe 28 noiembrie, aveam două lansări la Tîrgul de Carte Gaudeamus din Bucureşti. La intrarea centrală, blocată, ieşea Marin Mincu din maşina pe care a lăsat-o acolo, blocînd vreo două maşini. I-am zis Carminei s-o lăsăm şi noi, dar a spus că nu se poate, mai bine o ducem în parcare, am zis: „Uite, Mincu e un scriitor adevărat, îl doare-n cot unde-şi lasă maşina”. În drum spre intrare m-am întîlnit cu cîţiva prieteni scriitori, care m-au invitat la un pahar de vin de leac, aşa că n-am putut să-i refuz. Abia m-am aşezat, distrîndu-ne pe seama unei discuţii de-a lui V.Leac cu un aurolac care-l tot făcea „şefu”, pentru aceeaşi întrebare care urma imediat: „îmi mai dai un pahar de vin?” – „îţi dau, în pula mea”, zicea Vasile. A apărut şi Marin Mincu, ca de obicei, plin de viaţă, doar că mai vesel şi mai glumeţ. Aurolacul l-a abordat imediat. „Îmi dai şi mie, şefu?” – „Ce să-ţi dau matale?” – „O revistă”. Mincu avea ultimul nr. „Paradigma”, „Dar mata eşti scriitor?” – „Poet”, nu s-a pierdut aurolacul. „Du-te de aici, poetule, eşti sub nivel”, a glumit Mincu. I-am făcut loc să se aşeze, dar a zis că se grăbeşte la o lansare de carte. Leac căuta prin rucsac, „Să vă dau o carte” – „Dă-mi un pahar de vin, nu o carte”, a zis domnul Mincu. Am băut cîte un gît de vin, am glumit, apoi am plecat la acea lansare de carte, la „Vinea”, unde trebuia să am şi eu lansările, chiar i-am făcut şi o poză, se uită exact în cadru. Apoi l-am văzut prin tîrg, era o lansare pe la Humanitas, dar eu i-am făcut lui o poză, vorbea cu Galaicu şi cu LucaPiţu, iar cînd am trecut pe la Cartier era la stand, am stat de vorbă, spunea că a desfiinţat editura Pontica, a falimentat, a zis. „Cînd vii la Bucureşti, să-mi dai un telefon să ne vedem. Mai am cîteva cărţi de-ale tale şi mai multe de-ale lui frate-to”, mi-a spus. Mi-a dat nr. de telefon, care-i acelaşi pe care-l aveam, şi adresa de e-mail, alta, marin.mincu@yahoo.com/ (să-i scriem cîte un mesaj!), l-am întrebat dacă are mobil şi a spus că nu are nevoie de aşa ceva. „Dar să mă suni înainte să vii, că am un curs la Constanţa, să nu fiu acolo la ore”, mi-a spus. Apoi mi-a zis să-i fac o fotografie, „Pentru istoria literaturii”, mi-a spus. „Uite aici”, şi s-a aşezat pe scaun, „Cu Emil”. Le-am făcut trei poze, am mai vorbit una-alta, m-a întrebat dacă s-a întors frate-meu în România şi i-am spus că nu, „Ce ticăloşi”, a zis, şi ne-am dat întîlnire la lansarea de la ora 19…

La 19 s-a întîmplat ce s-a întîmplat, editorul n-a venit cu cărţile, iar în drum spre casă îi povesteam Carminei exact despre Mincu, amintindu-mi de faza cu Nichita Stănescu şi cum şi-a pierdut locul de profesor la Milano. Scria în Intermezzo IV, parcă, că l-a visat pe Nichita, pe care l-a întrebat ce-i lipseşte… acolo. Nimic, a zis Nichita, e foarte bine aici, dar stai… îmi lipseşte ceva enorm. „Ce?”, l-a întrebat” - „Marin, - i-a zis Nichita, - uneori aşa aş vrea să fut!”… A, şi mi-am amintit şi de faza cînd am dus acasă cărţile noastre publicate la „Pontica”, povestindu-i-o Carminei. Mama a luat cartea lui Sandu, s-a uitat pe ea şi a zis: „Ce „nebun” e, a scris foi goale”, cartea fiind un experiment cu cîteva rînduri sus, cîteva rînduri jos, desene textuale, cînd i-am trimis lui Dan Perjovschi cartea să-l întreb dacă-i face un comentariu grafic, mi-a răspuns că deja are un comentariu grafic… Tata a zis: „Da, el e „nebun” că le-a scris, foi goale, dar alt „nebun” i le-a publicat”:))

Înţeleg că la o emisiune TV din tîrg din aceeaşi zi Marin Mincu a avut un atac cerebral, aşa, pe neaşteptate, fără nici un motiv, ca tata, care a avut atac de cord, şi că a păţit… ca tata…

Mi-au scris azi pe mess prietenii, nici n-am avut ce să le răspund… nici nu le-am răspuns, speram că… nu e adevărat, că… am închis computerul…

A stat cîteva zile în comă şi nu şi-a revenit, deşi eu – şi ca mine au fost foarte mulţi – eram sigur c-o să se ridice, era un om puternic, înalt, plin de energie şi de viaţă, cu o privire sclipitoare, foarte pătrunzătoare… Poate că unii se întreabă despre cine scriu acum. Marin Mincu este un scriitor foarte bun, care a publicat peste 40 de cărţi în România şi vreo 20 în Italia, scrise direct în italiană, care s-a implicat activ şi-n viaţa literară, a avut pînă acum un cenaclu, Euridice, ca şi o colecţie de poezie a editurii sale, Pontica, pe care a închis-o recent, a fost profesor titular la Constanţa, Milano, Torino, Florenţa, a cîştigat premii naţionale şi internaţionale, ca Herder, Eugenio Montale sau Carlo Betocchi, a publicat la editura Pontica şi la revista Paradigma scriitori tineri, la care a ţinut mult, a publicat antologii de literatură tînără, antologia generaţiei 2000, i-a invitat la cenaclul său pe cei mai buni scriitori ai momentului, pe care nu i-a lăudat aiurea, ci i-a ajutat concret, cu critici pe text, cu texte şi cărţi publicate…

Domnule Mincu, tata vă cunoaşte şi dumneavoastră m-aţi văzut în acea zi... Transmiteţi-i că mi-e tare dor de el şi că-l iubesc.

Comments

(Anonymous)

o, Doamne Mihai...
ce rânduri faine
ce rai!

(Anonymous)

Mihai, hai
să facem un Tiuk!
cu slove de semiotiuk...
nucăn-ar fi potrivit
darar fi cel mai nimerit
ok
si din planset nici luminile nu se pot opri, mihai...
pe 29 nov la targ, in fata standului vinea, la 7-8 seara tot asteptand cartile, niciunul dintre noi nu si-ar fi inchipuit ca peste o zi va fi intre viata si moarte, iar peste alte 3 se va stinge...
si litera se duce cu plansetul, mihai

(Anonymous)

Dumnezeu sa-l odihneasca

Mihai, socul e mare, eu pina nu ajung la Bucuresti si nu-l vad la orizontala, nu pot sa rumeg asta. Uite, vezi, a trebuit sa moara Marin Mincu ca sa vada si altii care e de fapt statura lui de mare scriitor... Bogdan C.
minunate randuri vaku!