nu prea JURnalul mEU, Mihail VAKULOVSKI

Eu îi consider pe aceşti autori integraţi în cultura română, nu i-am solicitat din curiozitate sau ca o opţiune geo-strategică. În al doilea rînd, cred că au ceva pregnant: au un fel de a vedea lucrurile pe care nu-l regăseşti la scriitorii români: intens, excesiv. Întîmplarea face că vom prezenta la Gaudeamus, în traducere, o antologie intitulată From Russia with Love, cu mari nume: semnează acolo Vladimir Sorokin, Iuri Mamleev, dar şi Ludmila Uliţkaia, Anna Politkovskaia ş.a. Cartea conţine poveşti de dragoste, de cele mai diverse facturi. Iubirea la ruşi arată cu totul altfel: este complet iraţională, este delir, este insolaţie. Chiar mă gîndeam la legătura dintre amăgire-dezamăgire. Fundamental este nivelul de aşteptare. În From Russia with Love, există o povestire foarte scurtă a lui Eduard Limonov, care-mi place teribil. Părăsit de iubită la New York, o reîntîlneşte la Moscova după 20 de ani. Şi este dezamăgit: în faţa lui era o femeie vulgară, buhăită, care debita numai tîmpenii. Iar comentariul lui sună cam aşa: dacă s-ar fi combinat cu un cecen, cu un tadjic, ar fi respectat-o, dacă l-ar fi sedus pe Bill Gates, ar fi respectat-o, dacă ar fi devenit o activistă a Partidului Fascist Italian, ar fi respectat-o. Dar ea era o femeiuşcă care scria articole mondene într-o revistă din Roma. Măcar a treia lui nevastă, de care s-a despărţit, s-a combinat cu un traficant de droguri şi, poate, într-o bună zi, va lua o supradoză. Asta înseamnă să ai aşteptări..."