nu prea JURnalul mEU, Mihail VAKULOVSKI

Dacă îl suni pe frate-meu pe telefonul celular îţi răspunde o voce feminină: „Ocupat-Zaniato”. Asta pentru că de astăzi frate-meu nu mai e în România - a fost amendat, expulzat şi interzis - ca om, nu neapărat ca scriitor. Existenţialism românesc (pe modelul „postmodernismului românesc”), un exemplu crud şi concret de frăţie româno-română.

 Frate-meu, Alexandru Vakulovski, român, scriitor român, a publicat doar în România, a fost co-fondatorul revistei web Tiuk! – www.tiuk.reea.net, a absolvit Facultatea de Litere în România (Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca), apoi a muncit şi a locuit în Cluj, Bucureşti şi Braşov (din 1996), lucrînd ca ziarist, a tradus şi publicat cărţi în română (3 cărţi de Vladimir Sorokin, jurnalul lui Venedikt Erofeev, romanul Fraţilor Presniakov, texte din muzica rock rusească), a scris în română, a vorbit în română... A debutat în 2002 cu "Pizdeţ" (roman, editura Aula, Braşov), "Oedip regele mamei lui Freud" (poezie, editura Aula, Braşov) şi "Ruperea" (teatru, Biblioteca de Poezie, Bucureşti). A mai publicat "LETOPIZDEŢ. Cactuşi albi pentru iubita mea" (Ed. IDEA Design & Print, Cluj, 2004), "ecstasy" (poezie, Ed. Pontica, Bucureşti, 2005), "TU" (Biblioteca de Poezie, Bucureşti, 2002) şi BONG (roman, Ed. Polirom, 2007). Piesele sale de teatru s-au jucat în România, Germania, Anglia; prezent în antologii şi dicţionare din România şi străinătate cu poezii, proză, teatru, eseuri.

 Născut în Basarabia (1978), părinţi, bunici, străbunici, stră-stră-stră-străbunici români, aşteaptă cetăţenia română de mai mult de 4 ani (a apărut o dată în „Monitorul Oficial”). Între timp a absolvit facultatea, lucrează, lucrează, lucrează şi aşteaptă cetăţenia română. A aşteptat-o pînă acum cîteva zile, dar pe 9 aprilie, ziua lui de naştere, îi va expira paşaportul moldovenesc, aşa că s-a dus la Poliţia din Cluj-Napoca, să-şi plătească amenda (inevitabilă) pentru că i-a expirat „şederea temporară”. Verdictul a fost acesta: 12 mln. lei vechi amendă, expulzarea din România (în maximum 15 zile) şi interdicţie de a intra în România în următorii 2 ani şi jumătate. Doar pentru că scriitorului român i-a expirat „şederea temporară” şi tot n-a obţine ut cetăţenia română, această doamnă Godot. Asta cu cetăţenia e super dură pentru cei cinstiţi (material didactic: Mitoş Micleuşanu – „Tărîmul lui Kafka”, poate fi citit în nr. 21 din Tiuk!). Dacă te uiţi pe lista noilor cetăţeni români găseşti aproape doar nume străine (mai ales arabe). Cît despre basarabeni, nu ştiu cum se întîmplă, dar cel mai uşor îşi iau cetăţenia română basarabenii de limbă rusă... Frate-meu aşteaptă de ani de zile cetăţenia, iar alţii pun mîna pe ea într-o săptămînă. Vorbesc de cazuri de mită, dar există şi un exemplu public, recent, cu fotbalistul Maximilian Nicu. Maximilian Nicu s-a născut în Germania, a trăit toată viaţa în Germania, dar şi-a obţinut cetăţenia română în cîteva zile, iar la jurămînt a vorbit doar în germană. N-am nici o treabă cu omul, dar e un exemplu.

 Azi dimineaţă am primit un mesaj de la frate-meu: „am trecut vama. sal”.