nu prea JURnalul mEU, Mihail VAKULOVSKI

băi, frate, aseară am picat în anii 80 (pen' juma' de conţărt d'al lu' Ştefan Hruşcă). să vezi ce muzică de estradă băgau băieţii lu’ Hruşcă, te căcai de rîs, toţi tinerei (mă şi întrebam ce au în cap), babele şi moşii din sală băteau din palme peste piesă, iar ăsta o tot ţinea cu poetul Adrian Păunescu-n dreapta, poetul Adrian Păunescu în stînga, poetul Adrian Păunescu în părţi, că aşa scria poetul Adrian Păunescu, că aşa a spus poetul Adrian Păunescu, că poetul Adrian Păunescu aşa a spus despre mine şi Vasile şi aşa cîntam la cenaclul flacăra a poetului Adrian Păunescu... păcat de el, că are voce mişto, fusesem la două concerte de-ale lui în Chişinău în anii 90 şi nu s-a schimbat deloc, dar noi ne-am mai schimbat, băi nene, nu mai putem înghiţi aceleaşi texte, acelaşi mesaj, aceleaşi versuri. poate tu nu-ţi poţi schimba stilul şi poate că nici nu trebuie (vezi cazul Tudor Gheorghe, care este admirabil şi cîntă la fel ca înainte de 89), dar fii mai atent măcar la ce spui între piese, dacă nu poţi alege versuri OK pentru cîntecele tale. bine, a şi picat aiurea, după Luna Amară tribut Nirvana, Arcana, Şuie Paparude şi Asian Dub Foundation, care au fost sîmbătă şi duminică, exact înaintea lui... săracu’.