nu prea JURnalul mEU, Mihail VAKULOVSKI

dacă nu mă uitam pe ziarele ru nu-mi aminteam că azi e ziua lui Ilici, tzidaiseama?

hai că bag un fragment oarecum la temă din FOOTOAPARATUL, textul despre copilărie la care mai lucrez:

Yuri Gagarin este primul om care a călătorit în spaţiu, primul om care a făcut o orbită în jurul Pămîntului, primul om care a vorbit din Cosmos. A zis doar atît: "Zborul se desfăşoară normal, sînt bine". Ce s-o fi gîndit? Ia' mai lăsaţi-mă-n pielea mea, bă' nenicilor, nici în Cosmos nu mă lăsaţi în pace. Ia' mai faceţi vreo conferinţă ceva despre Vladimir Ilici Lenin sau vreo expoziţie, de exemplu pe tema Lenin în Finlanda.

 
Se discută despre tablourile de la o expoziţie de pictură cu tema Lenin în Finlanda. Pe un tablou Lenin citeşte Manifestul lu' Marx stînd întins lîngă coliba sa celebră. În altul Lenin discută cu nişte oameni simpli, avînd o privire clară şi caldă şi şapca strînsă în mîna stîngă. În altul cară o tulpină de copac cu un pădurar (el ţine de partea mai groasă, fireşte). Pe-un tablou e pictată o mare albastră, cer senin, soarele, pescăruşi.

- Şi Lenin unde-i?

- Lenin? Lenin e în Finlanda.

 
(...)

 
Tolea zice că învăţătoarea le-a spus că Lenin e chiar mai popular decît lupul şi iepurele din filmul cu desene animate „Nu zaeţ pagadi!”. Lenin blond şi bucălat de pe steluţa de octombrel, Lenin de pe tablourile de la intrare în grădiniţă, şcoală, biblioteci, magazine, Lenin de pe socluri, Lenin din „Abecedar”, Lenin din poveşti, istorii, poezii, romane, bancuri. Cînd era mic a stricat o dată o cană, iar cînd a venit mamă-sa acasă şi a întrebat cine a spart cana el a recunoscut. Lenin care-şi recunoaşte vina şi Lenin care, ducîndu-se la un subotnic, cară cu oamenii simpli copacii tăiaţi pentru ca să nu le fie frig copiilor oamenilor simpli. De care capăt al copacului credeţi că a apucat Vladimir Ilici? De capătul mai gros, mai dinspre trunchi. Pentru că Vladimir Ilici Lenin e cel mai puternic om din lume, pentru că el a făcut Marea Revoluţie din Octombrie, cea mai glorioasă revoluţie din lume în cea mai puternică şi mai mare ţară din lume - Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste, revoluţia care a adus hegemonia proletariatului, ţara în care e şi zi şi noapte în acelaşi timp. Acum, cînd în însorita Moldovă oamenii abia s-au trezit şi le dau la copiii lor pîine cu unt şi ou prăjit cu ceai negru, înainte de a-i trimite la şcoală, în Volgograd oamenii tocmai s-au culcat, după ce le-au spus povestea de seară cu zîna bună şi frumoasă, cu ursulică sau cu Buratino, iar în Vladivostok oamenii dorm deja de cîteva ore, visînd doar poate la comunismul care va urma după socialismul cald şi luminos.

 
(...)

 
            Frate-meu nu putea să înţeleagă de ce Lenin e „bunelu”. Zicea că bunelu’ e bunelu’ Vasile, care-i aduce bomboane, şi care se joacă cu el, nu Lenin, pe care nu l-a văzut niciodată şi nici măcar nu i-a trimis bomboane, nici o dată! Zicea că celălalt bunel, tot Vasile, a murit şi înţelege de ce nu-i aduce bomboane, dar bunelu acesta, Lenin, nu e veşnic viu? Atunci de ce nu-i aduce bomboane?

Da Tolea de peste drum îşi spunea în continuare poeziile:

 
            Bucuroşi de-atîta soare

Toţi sîntem, cei mari şi mici -

Într-o zi ca asta, mare,

S-a născut Ilici.

 
            Astăzi s-a născut Ilici -

Cel mai bun dintre bunici!

 
(...)

 
Ne-au dus la mare, o dată cu sportivii lagărului şi o dată cu detaşamentele, fiecare sportiv cu detaşamentul lui. Dar cu detaşamentele nu ne-au mai luat, ne-au lăsat în tabără, că atunci cînd am fost cu sportivii am sărit un gard şi am furat piersici şi ne-a văzut un moş şi a venit să ne identifice, ne-a ţinut minte pe toţi, chiar dacă n-a putut să ne prindă pe nici unu’. Am recunoscut, că doar cînd a venit mama lui Vladimir Ilici Ulianov acasă şi a găsit vaza de flori spartă şi l-a întrebat pe Saşa, fratele mai mare al lui Lenin, dacă el a spart vaza, Lenin a zis: Nu, eu am spart-o. “Şi din mijlocul pădurii Mamei flori i-a adunat”. Şi mamă-sa l-a iertat că a recunoscut. Iar cînd Volodea Ulianov a crescut şi a devenit Vladimir Ilici Lenin, că un albgardist s-a iscălit Volghin şi Vladimir Ilici s-a gîndit ce rîu e mai mare decît Volga şi mai mare e Lena şi a zis că el e Lenin şi i-a răspuns în ziar, cînd căra lemne din pădure şi construia comunismul împreună cu muncitorii, el, deşi era mai mic de statură, ducea capătul mai gros al copacului, trunchiul dinspre rădăcină. Am văzut asta şi-ntr-o carte de la bunelu’ din pod şi pe un tablou de la intrare în grădiniţă. Şi Lenin mai iubea copiii. Odată s-a întîlnit în pădure cu o fetiţă care se rătăcise şi a ajutat-o să ajungă acasă. “Ia russkii bî vîucil toliko za to / Cito im razgavarival Lenin”, eu ştiu rusa de la grădiniţă, cînd ne învăţa educatoarea “stol”, “stul” - idi nahui, suka, iob’ tvoiu mati, ce stol-stul, nu zaieţ pagadi, ia zi Ne boisia ia s taboi - Ne boisia ia s taboi – Nahui tî mne nujen - Mersi – Hui sasi, cam aşa sta treaba cu limba lu’ Lenin.