nu prea JURnalul mEU, Mihail VAKULOVSKI

 azi frate-meu împlineşte 30 de ani. m-am gîndit să postez un poem despre/cu/pentru el, m-am uitat pe cărţile mele de poezie şi am descoperit că e în mult-mult mai multe poeme decît credeam, multe-s scrise la el, în vestitul cămin 16 din "Pizdeţ"/Cluj, la etajele 11 sau 7 ("ce degradare"), unele - acasă-acasă, altele - în căminul unde locuiam eu, la Telecentru' (Chişinău) sau în Răcădău (Bucureşti), cu el alături... aşa că nu mai postez poeme cu el, ci două poeme cu mine la 30 de ani (încă 30 şi... PIZDEŢ!).

eu la 30 de ani

 
la vîrsta ta noi aveam deja casă şi de-acum vă aveam pe amîndoi

mi-a zis mama cu cîteva zile înainte de ziua mea

dar tu ce ai? a zis

mi-ar fi mult mai uşor să-i spun tatălui.

i-a răspuns tata

am mîncat mai departe

peste cîteva zile

peste pămînt va zbura

un mare asteroid pe care

cel mai bine îl vom putea vedea

la răsăritul soarelui cu ocheanul lui tata

poate c-am să dorm sau poate c-am să mă duc la pescuit

sau poate că, vorba lui Radu, am să mă duc dracului

pînă la urmă a cîştigat la loteria vizelor şi s-a dus în America

dar are mai mult de 30 de ani are şi casă mare în Iaşi

şi are un băiat mare de-acum

s-a însurat de tînăr şi are şi-o

soţie mişto şi are un început de burtă şi poftă de viaţă

şi prieteni care inevitabil trec unu cîte unu de 30 de ani

30

 
abia împlinisem 30

exact de cîteva ore făcusem treizeci de ani şi

ca şi la 26

cuţitul a ricoşat din nucă şi a intrat direct

pe linia fericirii (de-a lungu’) colţ cu Saturn

(am citit într-o carte de-a tatălui)

nu ştiu să citesc în stele

şi nici măcar în nori

în schimb dacă vrea cineva să ghicească-n cafea

să ghicească-n cafeaua mea

nu ştiu ce-o fi însemnînd “Saturn”

despre fericire vorbim mai tîrziu