nu prea JURnalul mEU, Mihail VAKULOVSKI

tată, casa noastră e deja pe strada Alexei Vakulovski

ştii, casa ta e pe strada Alexei Vakulovski

casa lui Alexei Vakulovski e pe strada Alexei Vakulovski

tată, casa ta e pe strada care poartă numele tău

tată, numele tău de la „destinatar” s-a mutat la „strada”

tată, adresa mea nu mai e casă, adresa mea e stradă

tată, acasă al meu e în stradă

nu degeaba spunea mătuşa Valea atunci că-s

copilul străzii

nu degeaba în copilărie a venit să mă pîrască la tine

că spun poezii cu prostii, aia cu „plouă, plouă”

copilul ploii copilul străzii Alexei Vakulovski

ştii că prietenul tău austriac îţi mai trimite cafea şi ciocolată

şi chipul tău e pe zidurile oraşului în care trăiesc

pe zidurile din oraşul în care munceşte frate-meu?

ne oprim în drum spre serviciu

în drum spre casă ca să ne mai tragem sufletu’

tată, nu mai contează cine a scris TU

eu sau fratele meu

acum multe nu mai au nici o importanţă

tată, acum scrisorile pentru mama se duc pe str. Alexei Vakulovski

tată, numele tău e pe coperta unei cărţi

aşa cum ai visat

lucrurile tale-s acolo unde le-ai lăsat

tată, numele tău e pe casele vecinilor tăi

din sat

numele tău e pe casa ta

numele tău e tatuaj pe casele oamenilor cu care ai băut un pahar de vin

pe care i-ai salutat de atîtea ori şi i-ai înjurat de atîtea ori

cu care ai glumit şi pe care i-ai ajutat şi i-ai învăţat

să scrie să deseneze şi să trăiască

cum spunea unul din elevii tăi –

„pe mine numai Alexei Vakulovski şi tata au dreptul să mă certe”

pe mine cine să mă ierte?