?

Log in

No account? Create an account
Foto Vlad Rotaru

December 2016

S M T W T F S
    123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031

Tags

Powered by LiveJournal.com

July 7th, 2007

Foto Vlad Rotaru

vară

24-05-2007 16:28

"te vad mai bine de departe"

Antoneşti, sîmbătă, 19 mai 2007

vine, ieri, pe seară, Frăsînica. mama se întreabă dacă să facă 3 sau 4 ciaune cu sarmale, Frăsîna sare: „4!, cî-ni dăi şî nii unu’, cî vin nişti oaspiţ la mini” – mama – „am să-i dau borcanele astea de untură de pomană lu’ Palicu sau lu’...” – „mie să-mi dai! Hai să facem sarmalele mele”. mama i-a zis că acum n-are timp pt oaspeţii ei, dar că-i dă orez gata făcut şi foi de vie şi varză şi să-şi facă. „apî’ darî mîni am sî le aduc sî li fac la tini în sobî”. acum a venit, doar că... ţeapă, mama fierbe sarmalele pe plită, n-a mai aprins iar soba, că şi aşa e cald în casă, de cînd a copt pîinea. băi, că le dă după mai merge, e OK, dar n-am mai auzit să ceară – şi să ia – înainte. aseară ne-am culcat spre dimineaţă, pe la 3. ei, la 5 ne-a trezit chea Gala, băga-mi-aş. vorba lu’ bunelu’: „spre seară iar a plecat Gala” – „Gala s-a întors dis-de-dimineaţă”. acum a venit direct la noi (cică: „spune-i că şi ieri am fost aici”), dar mama n-a mai putut să doarmă. cît am fost la cimitir femeia şi-a ales cele mai frumoase şi mai noi haine, s-a cinstit, s-a chitit... în aşteptarea lu’ iubiţelu’, probabil. alaltaieri a sunat pe la 23, să întrebe dacă nu e Gala la noi. „Şi cînd ne vedem?” – „Păi, eu îs acasă” – „Dap’ n-aş veni acum”, a zis.

nănaşa părinţilor a venit la praznic de dimineaţă, „la ajutor”, a cerut de mîncare, a cerut de băut, a cerut o pernă şi s-a culcat, „că nu mă bag eu la tineret”. s-a trezit cînd au venit oamenii la masă, la 15. ok. Palicu stă visător şi se uită în ogradă, îl văd ţinîndu-şi vaca de funie, care mănîncă florile mamei: „Ce faci, bă, pulă?” – „Mă scuz, mă scuz, gata, plecăm”. data trecută l-a văzut Sandu cum îşi făcea ţigări din hîrtie din Biblie. a huli, şaman, blea, meditaţie transcedentală. oamenii au venit pe la 15, oamenii au plecat, strîngeam farfuriile, mesele, scaunele (eu mai puţin, că trebuia să-l cinstesc pe ba Val), cînd, la 19 şi ceva, apare Frăsînica şi Lindina ei, două-trei-patru cărări, se aşează gospodăreşte la masă şi-o cheamă imperativ pe mama: „Ce, nu aveţi plăcere de noi?”. Frăsîna îi zice lu’ Lindina că dacă el insistă să vîndă vaca – se duce şi ea cu vaca. „Dar e jelos, nu vre sî mă lăsî. Auz, îi vinzi vaca lu’ Palicu, cî lui nu i sî mai scoalî, stai liniştit”. răspunsu’ lui, după o pauză de respiraţie: „Palicu are vacă”. pe la 21 a apărut şi cumătra Lida şi Vasile Subota, apoi Zoluşka şi chea Antonina Şimilioc, măhălenii pulii.

 

dum.

„oaspeţi” de la 6 – o „neamă” de-a 514-a, soţia lu’ nu ştiu cine care a fost văr de-al 28-lea cu tata, a năvălit cu pretenţii, că de ce i-a chemat pe toţi şi pe ea nu, că i-a spus Nataşa că a fost „mai frumos ca la nuntă”, că să-i dea de mîncare şi de băut. apoi, firesc, Frăsînica, a prins-o şi pe asta, cu nunta. acum mama s-a dus „o fugă” pînă la nănaşă-sa, că a sunat-o aia că vrea pîine şi sarmale şi peşte... şi mama a înţeles aluzia fină. io aştept să iasă popa din biserică, să scutur covorul, pînă se întoarce mama mă duc la lac, că n-am mai înotat din an.

Sorokin, din care traduc, ar ahui dacă ar asista la noi în sat la un praznic... sau la o înmormîntare. dap’ la noi – în realitate – „la mort” e mult mai ujas & horror decît în „Condoleanţe” sau în „Deschiderea sezonului”. la el e, totuşi, umanitate, e vb de exagerare, de evidenţiere, de ducere la limită a unor trăsături umane, aici nu mai e vb de aşa ceva, aici demult totul s-a retras în animalic, eu zic că e din cauza alcoolismului, dar cred că, totuşi, e ceva mult mai complex: sărăcie-alcoolism-dezamăgire-disperare-prostie-îndobitocire-lipsă de perspective-alcoolism-alcoolism-alcoolism... ieri chiar mă gîndeam că, în sfîrşit, a ieşit ceva omeneşte – au stat, l-au pomenit şi au plecat oamenii şi putem să ne facem treaba, să facem curat după ei, să rezolvăm totul pînă la culcare. ei, NU, n-a fost posibil să ieşim din „firescul” şi – ce e şi mai nasol – din „normalul” de aici.

 

luni, am ajuns la disperare, împreună cu restul „călătorilor” spre Braşov. dimineaţa mi-am cumpărat bilet, apoi am umblat toată ziua pe jos ( ca să pot dormi bine în autobuz), pînă la Dudu & Iulian la lucru, la un ceai cu Dudu, în parcul central, apoi în celălalt capăt al bulevardului, lîngă academie, la o expoziţie Dali, apoi pe jos pînă la Gara de Sud, de unde se duc, spre Nord, autobuzele şi doar înainte cu 2 minute de plecare a autobuzului am fost anunţaţi că autobuzul spre Bv nu mai merge, că s-a stricat. atît. fără vorbe „de prisos”. şi nu mai aveam nici o variantă, următoarea cursă spre Bv fiind abia a doua zi la aceeaşi oră cu acelaşi autobuz, îţi dai seama... mi-am luat bilet la autob. de Oradea şi a venit K să mă ia de la Gheorghieni, îţi dai seama cîţi nervi, timp şi bani pierduţi aiurea, doar  ca să ajung marţi dimineaţa la lucru...

 

  

01-06-2007 11:40

DANIIL HARMS

aflu din ultimul nr de SUNETE că există cartiere de gay (bine că-n America:)).) şi că Ozzy a imprimat primul său album treaz fiind. pînă acum a fost foarte fain, să vedem ce iese acum, no (dar mă tem că s-a trezit nu şi spre "binele" nostru).

 am hotărît să postez pe Hiperliteratura traduceri din Daniil HARMS, în amintirea verilor cînd vară era sinonim cu vacanţă, adică încerc şi io să ne facem vara mai frumoasă, mai mişto. voi lipi link-urile aici, mai ales că acolo momentat comentariile mele - logat fiind - se duc direct la spam, hiperlogat spamat, asta e.

 Traducere din Daniil Harms (scrisoare)

Cioara patrupedă

Un nou scriitor talentat

Iluzie optică

Despre Puşkin

Puşkin şi Gogol

Anecdote din viaţa lui Puşkin

***

Caietul albastru nr. 10 

(Bobrov…)

Întîmplare cu Petrakov

(…Perecin…)

şi un Erofeyev, Victor
 

5-6 iunie 2006, Braşov

viaţă-moarte, auto-ţepeeeh

aici şi acum - cînd eu propun zilnic - pe hiperliteratura şi pe blog - cîte un textuleţ haios din Daniil Harms (să avem măcar cîte o clipă frumoasă - asigurată - pe zi, chiar dacă sîntem la serviciu şi e prea cald şi, vb cîntecului, "e curve", dar, vb cîntecului, "şi alea vrea bani"), printre tineri la modă e... sinuciderea. un licean a sărit (varianta oficială) de la etajul 9 pentru că s-a certat cu iubita - profa lui, care era şi măritată, a, a sărit chiar de la balconul profei. a doua zi s-a mai sinucis un elev, tot la Bucureşti, iar azi s-au spînzurat două gemene într-un parc din Cluj... şi tot aşa, nu prea am timp pentru TV, dar e clar că pentru tineri sinuciderea e cool-marfă-beton-mişto.

 

dimineaţa s-a luat de mine o femeie îmbrăcată mai ciudat, care a început să-mi zică: "ce frumos te-ai îmbrăcat, dar a trecut şi 30, şi 31, şi 32, a început şi postul, e frumos...", m-am furişat mai în sus, printre oameni, încercînd să n-o supăr, s-a luat de o gagică, care a fugit imediat, apoi a bruscat-o un tip care a smuls din pom o creangă pt că gagică-sa vroia să bage în ea mere acre, avea o faţă fericită, femeia aia, pe bune, zîmbea mereu şi vorbea întruna, era fericită. la lucru - o zi f. concentrată, am terminat revista, am făcut corectura, am băgat-o, am făcut şi cîteva spoturi şi altele, termin şi traducerea ulimei cărţi a lui Sorokin, "Ziua opricinicului", obooboboboobobohoho... l-am întrebat pe Marius dacă se duce cineva de la noi la Ryna (Marius organizează evenimentul), avea meci şi s-a bucurat că mă duc eu, a sunat la club, mi-a rezervat două locuri, abia am terminat corectura la 19 şi ceva şi ca să ajungem la timp nu m-am mai dus pe acasă, ci a venit K să mă ia cu maşina, am ajuns la Deane's pe la 20 şi 10, dar nu era nimeni, ne-am mai plimbat pe Republici şi prin Piaţa Sfatului, ne-am întors, nimeni, apoi au mai venit cîţiva tineri, a început un karaoke, OK, dar cînd începe filmul? am luat o bere, un suc, o cafea cu îngheţată şi altele, e 21, nu începe filmul de la 20. mă uit prin "Zile şi Nopţi", văd că marţi la Deane's e karaoke, iar filmul e miercuri. păi... azi e 5 (ştiu asta pentru că am primit leafa... Raluca mi-a dat leafa în bancnote de 100, bine că nu avea de 10!)... şi, deci, e... marţi! mîine e miercuri şi de obicei miercurea trimitem revista şi... mîine e Ryna! voi cînd aţi luat ultima oară aşa o ţeapă? (dacă mă gîndesc bine, pentru mine acesta e un caz singular, cînd mi-am făcut-o "cu mîna mea").

 

  

6 iunie 2008, Bv

HEMORAGIE

Tata a fost (şi este!) cel mai dur critic al meu. OK, asta după ce a exagerat cu insuflarea încrederei în mine, cum spunea, dusă pînă aproape de paranoie (asta n-a zis niciodată şi, oricum... nu mai e cazul, pt că m-am mai tratat, cum (îi) promiteam în primul poem din primul meu volum). orice făceam, oricît de mulţumit aş fi fost, el îmi arăta călcîiul lui Ahile, iar cînd simţea că exagerează mă liniştea spunîndu-mi că dacă nu mi-ar spune el cine ar face-o? nimeni. acum sînt, ca şi preşedinţele României, perfect. acum am numai „prieteni”. orice aş face, orice fac - mă gîndesc, simt, ştiu ce ar zice tata, mă gîndesc la ce e mai „rău”, acum sînt cel mai rău critic al meu.

 m-am uitat, scîrbit şi plictisit la meciul naţionalei de fotbal. Slovenia a fo ffffffff slabă, cred că i-ar fi bătut şi Albania, şi FC Naţional, ai noştri au fost jalnici. nu mai pot să mă uit la căcaturile de după meci, zapez. Chivu, cu mina lui supărată (pe ziarişti)-superioară-snoabă-şi-care-vrea-să-arate-că-e-civilizat-şi-inteligent-şi-f.f.f.înţelegător-tacticos-tolerant: „s-a făcut prea mult tam-tam pe tema asta, nu contează cît costă biletele” (citesc în acelaşi timp în viitorul nr "Sunete" că Trent Reznor, liderul trupei Nine Inch Nails, e indignat pe casa lor de discuri că a pus un preţ prea mare pentru ultimul lor album, spunînd pe site-ul trupei că preţul este absurd şi că asta înseamnă "jaf la drumul mare"!). ştiu că Mutu e considerat de toată lumea snob etc. băi frate, eu chiar am pierdut f. mult din viaţa mea uitîndu-mă la sport. îmi amintesc de Mutu, într-un interviu pe stradionul din Cotroceni, pe cînd încă juca, foarte tînăr fiind, la FC Argeş. ăsta chiar are ce spune şi ştie ce spune, pe bune (în afara faptului că fără el echipa asta e cam varză – uitaţi-vă doar ce s-ar fi întîmplat cu naţionala în ultimii doi ani dacă n-ar fi marcat Mutu şi cîte puncte adunau). pe cînd lăudatul Chivu chiar a pierdut legătura cu realitatea (pe bulangiu’ ăla de Mircea Sandu nici nu tre să-l luăm în seamă. „ce, sînt scumpe biletele? îs doar 30 de euro”), ăsta habar n-are cît e leafa unui român de rînd, cum sîntem majoritatea. păi eu cînd primesc leafa... mă enervez! n-aş fi dat un milion de lei pt un meci în nici un caz (mai ales că începe tîrgul de carte!). schimb programul. Stelea: „avem un anume nivel, unde să ne distrăm... ce să facem dacă avem mai mulţi bani?” schimb programul. „vedeta” porno (da, aia care şi-a făcut reclamă povestind cum şi-a pus-o cu Mutu şi Contra – marcatorii golurilor de ieri:)) – înaintea unui meci, nu ăla cu Slovenia în care s-a pierdut calificarea?) Laura Andreşan... cîntă, într-un cerc de foc, ca Jean Cloude Van Damme. ştii bancu’ ăla în care se întîlneşte Van Damme cu Bush. Bush se prezintă: George. George Bush. şi Van Damme îi dă mîna şi zice: Jean. Jean Cloude. Jean Cloude Van Damme. schimb programul. ex-soţia lui iona Timofte... (bine c-a scăpat, fericitul...). schimb programul. iar profa măritată care şi-o trage – angelic, da-da - cu elevi care se sinucid, sărind de la balconul unde locuieşte cu bărbatu-so...

 băi, ăştia n-au (avut) taţi?

 Ivanţoc & Petrov-Popa şi-au ispăşit pedeapsa şi au ieşit din închisoarea transnistreană după 15 ani.păi ei au picat de pe Lună, frate! au fost aruncaţi în închisoare imediat după căderea URSS-ului, îţi dai seama? Cum se uită acum la vitrine, la femeile de pe stradă, la... copii... la oameni... f. bun subiect de carte. mă gîndesc şi la un (alt) „roman” în care un basa vine în Ro şi munceşte... unde am muncit io... editura Aula, IRIR, bibliotecă, traducător, „Zile şi Nopţi”, Tiuk!... dar ăsta va fi abia după ce-l termin pe ăla cu tovarăşii de cameră. titlu de volum de poezie cu sînge-n coaie: HEMORAGIE

  

8 iunie 07, Bv

Nick Holmes, vocalistul trupei rock „Paradise Lost”, povesteşte despre „viaţa de artist”, cum ar veni, că muzica e hobby-ul care i s-a transformat în profesie (visul tuturor oamenilor de artă, fie ei scriitori, muzicieni, pictori...), dar că nu totdeauna e frumos, „avînd în vedere că eşti de multe ori plecat de acasă, departe de ai tăi, în turnee interminabile. Există şi părţi bune, cunoşti multă lume, cînţi alături de cele mai mari trupe rock din lume, vezi locuri noi în fiecare seară, dar există şi o parte mai puţin plăcută, şi anume, depărtarea de casă, de familie, care uneori e tragică. De exemplu, la un moment dat am primit un telefon de acasă şi mi s-a spus „a murit tatăl tău”, iar eu eram în altă parte a lumii şi aveam concert în cîteva ore. A fost groaznic”. scriitorii sînt mai mult „acasă”, acolo unde dormi, cum a definit frate-meu la 17 ani termenul (într-un poem), eu fusesem invitat la Venezia (şi acum mi-a venit o invitaţie, de fapt... două, din Venezia), dar şi la zilele revistei „Tomis” a lu’ Mugur & Vasilievici. K insista să plec(ăm) la Venezia, dar am refuzat categoric (şi din start!). abia ajunsesem la Constanţa, intrasem în camera de hotel, mă uitam aiurea pe fereastră şi deodată pescăruşii au început să se agite foarte tare, zburau aproape atingîndu-se cu aripile de geam, le-am făcut multe poze, iar cînd am ajuns la „masă”, noaptea, am primit şi eu acea... veste... puteam să fiu – exact în acel moment - în Venezia şi fireşte că n-am roming la telefon... de la Constanţa pînă lîngă Odesa, la fel de groaznic ca şi cu două ore înainte de concertul în care tre să cînţi după ce ţi se întîmplă aşa ceva, mai ales vocal fiind... acum – aceeaşi stare ca atunci, cînd, întorcîndu-mă din Constanţa spre Braşov, mi-am scos capul afară, în tren, pe geam, nu mai ştergeam lacrimile, n-avea nici un rost. nu-mi dam seama ce mi se întîmplă, te apucă aşa, deodată; e diseară un concert „Paraziţii” la care Bibanu m-a invitat să bem o bere, dar nu mă duc la nici un concert, apoi - am fo nu demult şi, deşi îmi plac foarte tare, am avut o reacţie ciudată de respingere, ceva nu e în regulă acolo, parcă e o problemă între fond şi formă, mai bine-i ascult pe CD-uri. e şi tîrgul de carte, dar ce să caut acolo?

 

  

15-17 iunie 2007, Sibiu

ARTMANIA, jurnal live

 festivalul a început cu o mică întîrziere, ca să se termine slujba. după slujbă toţi au intrat în ALTAR. super debut de ARMANIA festival. ALTAR a fost, ca de obicei, foarte mişto. s-au dăruit total, au cîntat perfect, publicul i-au susţinut din suflet (şi din plămîni), iar ei au cîntat piesele lor cele mai cunoscute (în fine, în afară de „Necenzurat", piesa mea preferată).

 dar înainte de asta a fost conferinţa de presă cu ANATHEMA. l-am sunat pe Vancu, să ne vedem la un ceai. l-am sunat pe Tara, să-l întreb unde e Piaţa Mică. Tara măcar ne-a fixat o întîlnire, pe-o terasă din Piaţa Mică („toată lumea ştie de Podul mincinoşilor"). nici unul nu m-a întrebat dacă avem unde sta la Sibiu. mă oftic doar pentru că la noi, la Braşov, se opreşte absolut toată lumea... eram să zic literară, dar nu, culturală, şi nu numai. unii nici măcar nu mă cunosc, adică nu ne-am văzut niciodată, dar sînt scriitori, de exemplu, pictori, muzicieni, prietenii prietenilor mei şi prietenii unor tipi cu care ne cunoaştem doar din aer, iar cînd vin la Bv mă sună şi mă întreabă dacă pot sta la noi. NORMAL.

 l-am aşteptat pe Tara lîngă o terasă de lîngă Casa Luxemburg, unde urma conferinţa de presă cu ANATHEMA, care-mi plac foarte mult – dintotdeauna. la masa de alături erau doi tipi f. Zgomotoşi, unul mi-a zis „scuz mi, scuz mi", dar nu l-am luat în seamă (nu vorbesc limbi capitaliste, excepţia care confirmă regula fiind franceza), iar cînd a venit Tara i-am spus să le zică ceva şi ăsta le-a şi zis (după care băieţii s-au mai liniştit). faza e că băieţii erau doi dintre f. Simpaticii  fraţi Cavanagh de la ANATHEMA. degeaba am pregătit întrebări, dacă n-am fo programat, ehhhh. După conferinţă am făcut poze cu fraţii, roşcatul (Vincent, cred) mi-a citit tricoul cu Harms (ăsta cu „TRUTH: When I see a Man, I feel like whaking him", din „Dicţionarul cinicului aproape perfect" al lui Ion Barbu) şi s-a distrat, el vorbea în engleză, eu în rusă, ne-am înţeles perfect:)). aşa tre să vb cu capitaliştii, în rusă, şi toate vor merge k pe roate, frate. Fratele mai tăcut umblă cu o cameră şi filmează, artiştii, dar mai ales spectatorii...

 te-ai fi aşteptat ca trupa CELELALTE CUVINTE să aibă ceva probleme după ALTAR, dar eram convins că băieţii sînt super profesionişti, aşa şi a fost, CELELALTE CUVINTE şi-au făcut treaba, mai ales că muzica lor s-a potrivit perfect cu asfinţitul...

 scriu pe CARGO, în barul pt ziarişti (OK, io am brăţară de PHOTO, k să pot face şi poze), că mie nu-mi plac, s-a dus K să facă vreo cîteva fotografii. Nu-mi plac, asta e, dar trupa are un succes enorm la publicul ro, care cîntă cu ei, le ştiu versurile, mişto.

 urmează A-NA-THEMAAAA! i-am descoperit chiar de la primul lor album, e una dintre trupele care-ţi par intangibile, pe care nu prea ai cum să-i vezi în concert pe aici, ori pt că nu mai e posibil – din cauza morţii (ca la DOORS, Vîsoţki sau NIRVANA), sau pt că s-au destrămat, ori pt că sînt atît de faini, încît ai impresia că nu pot fi ca şi ceilalţi, cum îţi par în copilărie scriitorii, crezi că toţi sînt de-o vîrstă cu Ion Creangă. Ei, ANATHEMA e aici, acum, pe scenă, în faţa mea, îşi aranjează sculele, verifică sonorizarea, sînt f. atenţi la asta, dar şi la public în acelaşi timp. a, după concertul lor, Levi de la ALTAR şi-a aruncat beţele cu care a bătut „toba mare" (le-a aruncat încet, atent, nu cum a rupt tribuna Claudiu Răducanu „Locuiesc-Şi-În-Blocnotes"). cei de la ANATHEMA au aruncat bere şi apă minerală, multă bere şi apă. Concertul a fost RUPERE, atît de tare încît l-am sunat pe frate-meu (care, cîndva, mi-a dăruit primul CD, care e(ra) cu ANATHEMA), să asculte şi el – live – un pic. mă gîndesc că ANATHEMA e atît de bine legată & atît de armonioasă şi pt că 2 (sau 3?) dintre ei sînt fraţi. cum ţinem noi, fraţii, unii la alţii!   

 SÎMBĂTĂ

a fost o zi plină, cu de toate – conferinţe de presă, plimbări, interviu, concerte, întîlniri cu prieteni, telefoane, discuţii (inclusiv despre tristeţe şi despre moarte – cu Nick).

am avut programate două interviuri, dar cei de la The Gathering n-au acceptat nici un interviu (parcă au făcut ceva cei de la TVR, totuşi, dar nu-s sigur), iar seara, la concert, n-au permis nimănui să filmeze, nici măcar o piesă, cum era prevăzut în contract, pentru că după acest concert cică se destramă şi probabil că nu mai au nevoie de reclamă. în schimb am făcut interviul cu Within Temptation, unicii care au venit la conferinţa de presă în formulă completă. mi-au plăcut artiştii care au fost la conferinţe, nici măcar unul nu mi-a fost antipatic sau respingător, toţi au fost deschişi şi au răspuns la toate întrebările - binevoitori şi deschişi, dar m-au surprins mai ales ziariştii. frate, cred că fiecare redacţie şi-a trimis redactorul potrivit, ziariştii de la festivalul Artmania chiar se pricep la rock, chiar sînt în temă, au intrat în atmosferă, aproape toţi sînt îmbrăcaţi în tricouri negre cu trupele preferate, se vede pe feţele lor că au treabă cu rock-u’ şi nici unul n-a fost un ziarist „tipic", care să se bage în suflet sau ceva de genu’ (acum să vedem şi cum scriu, dar pînă aici a fost plăcut), un ziarist din Budapesta mirîndu-se că l-a văzut pe Vincent Cavanagh plimbîndu-se singur, fără nici o gardă de corp, cică, iar Sharon den Adel se învîrtea şi ea prin Piaţa Mică, fără nici o treabă. păi mi se pare normal, asta şi e normalitatea, nu ailaltă; şi eu m-am întîlnit cu Andy de la ALTAR (era doar cu prietena sa), şi cu Teo (şi el era singur, dar ce gardă de corp poate să-l apere pe Teo, doar poate Levi!), şi cu Mihnea şi cu Nick de la LUNA AMARĂ, Vali era în public (singur, se uita la concert), Sorin - la fel, iar pe Răzvan l-am văzut alergînd mai în faţă cînd au început să cînte cei de la My Dying Bride…  asta înseamnă public civilizat – să nu-i sufoci, să-i laşi să-şi facă treaba (şi publicul de rock chiar că e cel mai civilizat public posibil, „publicul cel mai tolerant", cum scria undeva Mihnea. m-am bucurat să văd atîţia oameni la un loc, atîţia ascultători de rock la un concert – f. scump, de fapt - din România). în schimb pentru organizatori ziariştii au fost "ăia" şi "haita aia", iar la sfîrşitul fiecărei conferinţe ni s-a spus tăios: "AFARĂ!". ("spune-le la ăştia că următoarea conferinţă de presă e peste jumătate de oră" – "cui?" - "la haita asta" – "…?..." – "la toată haita asta în negru". discuţie între coordonatorii festivalului).  
sîmbătă a fost o seară doar cu trupe străine, trupe care au cîntat din suflet. primii au urcat pe scenă finlandezii de la TAROT, cîntînd un heavy metal cam şablonic, dar atmosfera a fost încinsă. The Gathering au fost foarte mişto, solista lor, Anneke van Giersbergen, avînd o voce şi o prezenţă scenică deosebite, o trupă care merită urmărită şi ascultată în continuare. My Dying Bride mi-au plăcut foarte tare, mi-au amintit (un pic) şi de TIAMAT şi au fost exact pe gustul meu, din toate punctele de vedere, cîntînd un doom metal trăit, se vede clar că muzicienii trăiesc ce transmit publicului, mai întîi intră ei în starea pe care vor s-o transmită prin muzica lor: un gothic metal existenţial, aş zice; acum nu mă las pînă nu găsesc albumele lor. Within Temptation au făcut un show total, ceea se şi aştepta de la ei. şi-au pregătit scena dinainte, au avut de toate, focuri (veşnice!), „dragoni", o pictură ce-i caractezizează, aia dintr-un videoclip şi de pe afişul festivalului, parcă, şi-au creat atmosfera dinainte de concert, s-au gîndit la toate. apoi au intrat pe scenă şi n-a mai stat pe loc nici măcar Stephen van Haestregt, omul de la tobe, ce să mai vorbim de chitarişti şi de vocalistă, pe care nu-i mai prindeai în cadru (asta amintindu-mi de Ghioane, care dispărea din cadru pînă apăsai să-i fac o poză, în timpul meciului). deşi un prieten mă convingea că la Within Temptation am să mă plictisesc de la a doua piesă, pentru că nu e stilul meu, a fost cu totul altfel. pe lîngă show-ul absolut impresionant a fost MUZICA, instrumentele lor te încîntă, iar vocea lui Sharon den Adel este într-adevăr unică, apoi mi-au plăcut şi ei, ca oameni, atîta cît îi poţi înţelege după o conferinţă de presă, un interviu, o zi de plimbări prin oraş, pe unde-i tot întîlneai, un concert. interesant (ciudat, de fapt!) e cum s-au împărţit barurile – barul unde pot să bea doar ziariştii, barul în care se beţivănesc doar artiştii. Nick a avut noroc de mine la „barul ziariştilor" (că nu-i dau ăştia o bere – nu i-o vindeau, vreau să zic, pe bani!), eu n-aş fi intrat  în vecii vecilor la artişti, ca ziarist, fără Nick. mă gîndeam, comparativ cu lumea muzicii, la lumea literară, asta amintindu-mi de versul care te întîmpină pe site-ul lui Răzvan Ţupa: „POEZIA POATE MAI MULT".

 DUMINICĂ

în Piaţa Mare a fost o singură trupă străină (a mai avut loc un concert UNPLUGGED cu Anathema, dar în Cetatea Cisnădioara, în timp ce în Piaţa Mare cîntau trupele din festival), dar una care ar fi putut fi considerată lejer capul de afiş al festivalului: AFTER FOREVER. Trupa cîntă un metal modern - death/doom & gothic, combinat ingenios şi spectaculos cu elemente simfonice din muzica clasică, iar vocalista Floor Jansen este pur şi simplu încîntătoare - şi ca voce, şi ca ţinută & prezenţă scenică. Combinaţia dintre vocea ei care aminteşte de o soprană rebelă de la operă şi vocile celor doi chitarişti (Floor Jansen şi Bas Maas) crează un efect magic, susţinut perfect de instrumente. o trupă incredibilă, care e la fel de minunată şi pe scenă, şi dacă pur şi simplu le asculţi albumele.

nu prea înţeleg cum au gîndit organizatorii ordinea în care au cîntat trupele. să le spună şi lor cineva că Luna Amară e o trupă care are mult mai multă popularitate decît Viţa de Vie, de exemplu, şi – pe lîngă muzică – are şi un mesaj pe bune, actual şi adevărat, şi texte consistente şi bine scrise. şi nu e deloc normal ca o trupă ca After Forever să cînte în deschidere pentru Iris, oricît de patrioţi am fi. aşadar, seara a fost deschisă de LUNA AMARĂ, care – ca de obicei – au avut un succes enorm, au cîntat şi piese noi, chiar dacă publicul insista să reasculte şi piese din primul lor album, cum ar fi „Folclor” sau „Dizident”. Luna Amară au avut o reprezentaţie exemplară, şi ca relaţie cu publicul (la fel de bună ca şi a băieţilor de la Altar, în I rînd datorită lui Andy Ghost, deosebit de popular publicului de rock), şi ca prestaţie scenică, iar piesele lor noi, de pe viitorul album, sună foarte, foarte bine. Viţa de Vie, deşi au un sunet care mi-a plăcut dintotdeauna şi deşi e una dintre trupele care contează pe piaţa muzicală românească, ar fi cazul să apeleze la un textier, pentru că nu se prea combină ce cîntă cu cum cîntă, textele lor fiind prea cu „fără ea”, „cu ea” etc., texte de pop, de fapt, sau pur şi simplu texte naşpa, ca „discoteca e prea mică ca să sar în cap”, ceva a la „OCS” cu două sticle goale pe care le-ar schimba pe una plină, cine se combină ş.a.m.d.

 în concluzie, ArtMania Festival 2007 a fost un eveniment muzical adevărat, care a adunat trupe în vogă în acest moment, aşa cum doar visam cu doar un an-doi în urmă, trupe rock cu o popularitate imensă, care cîntă – acum – la cele mai importante festivaluri din lume, cîteva dintre trupele cele mai populare de la noi şi din străinătate, trupe care chiar au ce spune şi chiar ştiu cum să o facă. Altar, Anathema, The Gathering, My Dying Bride, Within Temptation, Luna Amară, After Forever - toate aceste trupe au cîntat la ARTMANIA!

  

21-22 iunie

optimistul: se poate şi mai rău

zi din aia, naşpa (da' nu naşpa la sînge). monitorul (de la servici) mi-a făcut toată ziua din ochi şi m-a făcut cu ochii (şi cu nervcii, şi cu capu'), şefu' i-a întrebat pe toţi (cei rămaşi după 17) dacă vor invitaţii la B'Estival & CokeLive, nu şi pe mine (s-o fi gîndit că eu am fo deja la ArtMania, la care n-au vrut să se ducă nimeni altcineva. a, nici nu m-a întrebat cum a fost, deşi deja am scris şi textul pt Sunete + interviul). secretara mi-a decontat banii de casete & baterii, dar nu chiar toţi (pe principiul: "mai lasă de la tine", pe care l-am mai auzit, spus băieţilor de la distribuţie, studenţi şi bănuiesc că cu o leafă şi mai mică. păi de ce să laşi "de la tine", îţi permiţi - cu aşa leafă?! - să plăteşti tu ceea ce trebuie să plătească firma? ea - care ţi-o dă - ştie cît primeşti şi probabil că se şi miră cum rezişti. OK, nu e vorba de bani (poate că citeşte şi se supără şi ea, ca Vancu), ci de cîteva mii, dar vorbesc aşa, în principiu, cum te fut detaliile şi lucrurile mici, că doar te fut). trebuia să plec urgent să plătesc întreţinerea (s-au adunat restanţe şi tre să plătesc acum şi penalizări), dar pe directorul de vînzări l-a lovit dorul de discuţii cu presa (pentru parteneriate la un concert cu... Andreea Bănică, auzi, şi eu îs cu presa, aşa că am pierdut şi autobuzul. am ajuns, totuşi, la limită, dar a trebuit să mai plătesc, pe lîngă întreţinere, şi pentru "fond reparaţii", cică, aşa că i-ar îs lefter. spălînd vasele, mi-a căzut un pahar în nas, mi-a spart osul, iarc după aia a spart şi cana pe care mi-a dat-o mama de pomană. apoi s-a stins lumina. s-a aprins abia acum, după 5 ore, exact la 24. tot răul spre bine? ce e bine din toate astea? doar că, nefiind lumină, am făcut un antrenament fain şi m-am mai înviorat, am reascultat casete de care altfel nu mă mai ating, chiar dacă-s foarte faine, şi am scris (la flacăra lumînării) un poem (nu mai scrisesem de ani de zile aşa ceva, excepţia fiind cele două poeme cu paşii mamelor şi taţilor noştri).

 

 Braşov, 26-06-2007 15:02

Cobori în jos TUleafăr

 cică Monica Columbeanu, aia de ’şpe ani care s-a măritat cu ăla care îi zice tatălui ei „băi ţîcă", îi pune copilei (de vreo 5 luni) CD-uri cu Liiceanu, ca să audă cuvinte, cică (cică a aflat şi ea acum, ascultînd fiică-sa CD-uri, de ce-i spune Cenuşăresei aşa, Cenuşăreasa - de la cenuşă:)).). Liiceanu a fo ieri la emisiunea lu’ Turcescu (asta după ce a fo cărat cu aeronava prezidenţială la vila de protocol din Neptun, să-l sfătuiască nimic pe Băse), iar cînd prezentatorul (care are şi el cîteva cărţi, face o emisiune radio de ani de zile, are rubrici la reviste de cultură, face emisiunea TV la care era invitat) i-a pus prima întrebare, nea Gabi a urcat în ceruri, cu picioruşele atîrnîndu-i pe undeva pe la subsuoara lu’ Dumnezeu, asemeni lu’ Gigi (care-l reabilitează pe Hagi k fotbalist şi-l pune să joace în finala Cupei Campionilor), şi a zis că el nu că nu vrea "să se înjosească explicînd" şi nu coboară aşa jos şi nu răspunde la aşa întrebări josnice (dar a precizat, totuşi, că ...„Faptul că nişte intelectuali au cheltuit 10.000 de euro sau ce sumă s-a vehiculat mi se pare un fleac"...); probabil că el credea că Robert l-a invitat la emisiune să discute cu el despre Haidegger sau cel puţin despre marele filosof român contemporan Gabriel Liiceanu şi importanţa lui pentru naţiunea care se trage din dacii cei demni şi puşcăriaşii romani. băi, unii chiar că au pierdut legătura cu realitatea

Foto Vlad Rotaru

mai bine tu

văd tineri cu Che Guevara pe piept

tatuaţi cu Che Guevara

lideri politici cu Che Guevara pe tricouri

oligarhi cu Che Guevara pe portofel

cîntăreţi Che Guevara

poeţi Che Guevara

ce de-a Che Guevara

 

veneam la lucru şi un bătrîn aurolac dormea dus

sub o bancă din parcul de alături

iar Che Guevara de pe tricoul lui îi veghea somnul

îi liniştea visele

îi pregătea gînduri limpezi

amintiri frumoase pline de viaţă

speranţe mincinoase

tineri tineri tineri cu Che Guevara

în cap

Che Guevara care omora copii

 

decît Che mai bine Lenin

decît Hitler mai bine Lenin

decît Stalin mai bine Lenin

decît Lenin mai bine Jim Morrison

decît Jim mai bine Jerry

decît Jerry mai bine Henry Miller

decît Henry mai bine uită-te în jur

la părinţii tăi la prietenii tăi la colegii tăi

la ţara în care trăieşti la oraşul în care eşti

uită-te în jurul tău

şi gîndeşte-te la tine

gîndeşte-te un pic mai mult la tine

gîndeşte-te la tine